Glosar
Glosar
Termeni de astronomie, explicați pe scurt.
- Sabia lui Orion
- asterism în constelația Orion, compus din trei stele (42 Orionis, Theta Orionis și Iota Orionis), sub proeminentul asterism, centura lui Orion.
- Sabik
- steaua η Ophiuchi.
- Sagittarius
- vezi Săgetătorul.
- Saturn
- a șasea planetă a Sistemului Solar, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare și a doua, după Jupiter, ca talie. Este o gigantă gazoasă, alături de Jupiter, Uranus și Neptun.
- Scorpionul (în latină Scorpio)
- constelație zodiacală traversată de Soare din 20 noiembrie până în 29 noiembrie. Este situată între constelațiile Balanța la vest și Ophiuchus la est. Aparține emisferei cerești sudice, iar cea mai mare parte a sa se află sub ecliptică. Scorpionul era una dintre cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu. Simbolul constelației este Scorpio.svg (unicode ♏).
- Scutul
- constelație mică, în apropierea ecuatorului ceresc; uneori este denumită Scutul lui Sobieski, în onoarea regelui polon. Denumirea latină este Scutum.
- Scutul lui Sobieski
- Vd. supra: Scutul.
- Scutum
- Vd. supra: Scutul.
- Shoemaker-Levy 9 (oficial D/1993 F2, iar abreviat SL9)
- cometă care s-a dislocat la apropierea sa de planeta Jupiter, apoi a intrat în coliziune cu aceasta, în luna iulie 1994.
- Sistemul Solar
- sistemul nostru planetar, compus dintr-o stea, Soarele, și obiectele cerești definite care gravitează în jurul lui: cele opt planete confirmate și cei 175 de sateliți naturali, cele cinci planete pitice și miliardele de mici corpuri cerești (marea majoritate asteroizi și alte planete minore, cometele, praful interplanetar etc.) Sistemul Solar face parte din galaxia denumită Calea Lactee și este situat la 8 kpc de centrul galactic.
- Sloan Digital Sky Survey (abreviat: SDSS)
- program de cercetare și de supraveghere a obiectelor cerești care folosește un telescop optic situat la Observatorul Apache Point.
- Soare
- astrul central al sistemului nostru planetar, care face parte din categoria stelelor, în jurul căruia gravitează planetele, asteroizii, cometele.
- Solar Orbiter (SOLO)
- satelit de observare a Soarelui, dezvoltat de Agenția Spațială Europeană (ESA) cu participarea NASA, care va fi lansat în 2020 și-și va începe observațiile în 2023.
- Săgetătorul
- constelație din Emisfera australă (și semn zodiacal cu simbolul Sagittarius.svg) compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber, având stelele Kaus Australis și Nunki; denumire latină: Sagittarius, denumire populară: Arcașul.
- sarcină utilă
- în astronautică, element (sau ansamblu de elemente), pe care îl poate transporta un vehicul spațial și care este destinat să îndeplinească obiectivele misiunii.
- satelit artificial
- obiect fabricat de o ființă omenească, trimis în spațiu cu ajutorul unui lansator și care gravitează în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural, cum este Luna.
- satelit coorbital
- satelit natural al unei planete, aflat pe aceeași orbită cu un alt satelit al aceleiași planete.
- satelit natural
- obiect ceresc care orbitează în jurul unei planete sau în jurul unui al obiect ceresc, mai mare decât el, care nu este creat de oameni, în opoziție cu sateliții artificiali.
- scintilație
- modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă; sclipire a unei stele.
- scut termic
- dispozitiv destinat protejării părții anterioare a une nave spațiale contra încălzirii cinetice.
- secundă-lumină
- distanța parcursă de lumină într-o secundă (vezi și an-lumină).
- secvența Hubble
- clasificare a tipurilor de galaxii bazată pe criterii morfologice, dezvoltată în 1936 de Edwin Hubble.
- secvența principală
- o bandă continuă și foarte distinctă de stele care apar pe diagrame, în care abscisa este indicele de culoare B-V , iar ordonata luminozitatea sau, în sens invers, magnitudinea absolută a stelelor. Aceste diagrame culoare-luminozitate sunt cunoscute sub numele de „diagrame Hertzsprung-Russell”, după coinventatorii lor, Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell.
- sednoid
- obiect transneptunian din Sistemul Solar al cărui periheliu se află dincolo de 50 de unități astronomice de la Soare și a cărui semiaxă majoră este cuprinsă între 150 și 1.500 de unități astronomice. Sednoidele formează o submulțime a obiectelor detașate.
- semiaxa majoră (notată: {\displaystyle a}{\displaystyle a})
- jumătatea distanței care separă pericentrul de apocentru (cel mai mare diametru al elipsei). Acest parametru definește marimea absolută a orbitei.
- semiaxa minoră (notată: {\displaystyle b}{\displaystyle b})
- jumătatea axei mici; se întinde din centrul elipsei până la unul sau la celălalt punct dintre punctele cele mai apropiate de pe aceasta.
- senzor
- în teledetecție, instrument care culege energia radiantă din scena dorită și furnizează un semnal electric corespunzător pentru măsurare.
- sferă armilară
- ansamblu de cercuri concentrice reprezentând cerul și mișcarea aștrilor și având în centru un glob ce reprezintă Pământul.
- sferă cerească
- sferă imaginară, cu rază arbitrară, al cărei centru este originea sistemului de coordonate de referință cerești luat în considerare. Pozițiile obiectelor cerești și, dacă este cazul, traiectorile lor aparente pe cer, sunt marcate pe suprafața internă (concavă) a sferei. Vd.supra: Boltă cerească.
- singularitate gravitațională
- un punct în spațiu-timp în care curbura acestuia tinde către infinit.
- singularitate nudă
- o singularitate a spațiu-timpului care nu este înconjurată de o gaură neagră.
- sistem anagalactic
- sistem astral care se află în afara galaxiei noastre, a Căii-Lactee.
- sistem planetar
- un sistem compus din planete și din alte corpuri cerești (asteroizi, comete ș.a.) care gravitează în jurul unei stele. Sistemul Solar este un exemplu de sistem planetar.
- sizigie
- poziție a trei (sau a mai multor) obiecte cerești, în care sunt în conjuncție sau în opoziție. Vd. supra.
- solstițiu
- fiecare dintre cele două momente ale anului (în mod obișnuit, 21 iunie și 22 decembrie) când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator.
- sondă spațială
- satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea directă a acestuia.
- spațiu intergalactic
- Vd. supra: mediu intergalactic.
- spectrograf
- un instrument care separă lumina într-un spectru de frecvențe și înregistrează semnalul cu ajutorul unei camere de luat vederi.
- spectrograf astronomic
- aparat pentru înregistrarea și studierea spectrelor corpurilor cerești.
- spectroscopie astronomică
- descompunerea spectrului vizibil al unui obiect (stea, planetă, asteroid, cometă sau nebuloasă de emisie) cu ajutorul unei rețele de difracție sau a unei prisme și observarea sau fotografierea liniilor de absorbție cu scopul de a le identifica a posteriori și deci a deduce compoziția chimică a corpului observat.
- spectru electromagnetic
- totalitatea radiațiilor electromagnetice clasate prin frecvență, lungime de undă sau energie.
- spicúlă solară sau spicúl solar
- jet efemer de gaz, care se înalță cu mare viteză, cu diametrul de circa 500 km, aflat în cromosferă.
- stea
- corp ceresc, cu lumină proprie, care poate fi văzut noaptea sub forma unui punct luminos.
- stea Be
- de tip spectral B, prezintă și linii spectrale de emisie. Au o foarte mare viteză de rotație; în jurul lor au un disc responsabil de liniile de emisie.
- stea binară
- un tip de sistem binar compus din două stele care orbitează în jurul unui centru de gravitate comun; altă denumire: stea dublă.
- stea binară detașată
- stea ale cărei componente sunt suficient de îndepărtate una de cealalta în așa fel încât niciuna dintre ele să nu-și umple Lobul lui Roche.
- stea binară spectroscopică
- pereche de stele a căror mișcare orbitală este pusă în evidență prin variația vitezei radiale a uneia sau a celor două componente; această viteză este măsurată cu ajutorul unui spectrograf.
- stea binară în contact
- stea ale cărei componente umplu, în întregime, lobii lor Roche.
- stea dublă
- vezi stea binară.
- stea eruptivă
- stea variabilă pitică roșie sau pitică cenușie, care poate manifesta o creștere spectaculoasă cât și imprevizibilă a luminozității, de o durată foarte variabilă (de la câteva minute la câteva ore).
- stea gigantă luminoasă
- Vezi: gigantă luminoasă.
- stea hiperdensă
- stea cu densitate mult mai mare decât a celor considerate normale.
- stea neutronică
- stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele.
- stea optic dublă
- două stele fără legătură fizică între ele, dar care par apropiate, fiind observate de pe Terra.
- stea pitică
- o stea este numită „pitică” atunci când clasa sa de luminozitate este V (citit: „cinci”). Acest lucru semnifică faptul că steaua este tânără și se află, în diagrama HR, încă în secvența principală.
- stea polară
- termen generic care desemnează o stea vizibilă cu ochiul liber, care se găsește aproximativ pe aliniamentul axei de rotație a unei planete; în cazul particular al planetei Pământ, Steaua Polară este Polaris, cunoscută ca Alpha Ursae Minoris. (Vd. supra.)
- stea variabilă
- o stea a cărei luminozitate variază în cursul unor perioade mai lungi sau mai scurte.
- stea variabilă Mira
- clasă de stele variabile, gigante roșii, cu perioade de pulsație mai mari de 100 de zile și cu amplitudini ale luminozității superioare unei magnitudini, care se află în ultimele lor etape de evoluție stelară. Standardul acestor stele este steaua Mira (Omicron Ceti), din constelația Balena.
- stea variabilă RR Lyrae
- stea variabilă al cărei prototip, RR Lyrae, este utilizat drept standard.
- stea variabilă cataclismică
- un tip de stea binară constituită dintr-o primară pitică albă și o secundară care-i transferă masa sa.
- stea variabilă cataclismică magnetică
- un sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.
- stea variabilă luminoasă albastră (abreviat: LBV)
- stea variabilă hipergigantă albastră și foarte luminoasă, care prezintă schimbări lente de luminozitate.
- stea variabilă neregulată
- stea variabilă ale cărei variații de luminozitate nu prezintă o periodicitate definită.
- stea variabilă semiregulată
- stea gigantă roșie sau stea supergigantă de tip spectral intermediar sau tardiv, care prezintă o periodicitate marcată în variația sa de luminozitate, însoțită sau uneori întreruptă de diverse perioade neregulate.
- strat inversant
- strat de la baza regiunii atmosferei solare, numită cromosferă, în apropierea fotosferei, care produce, la începutul și la sfârșitul eclipselor totale de Soare, „spectrul-fulger”, în care liniile obișnuit întunecate ale spectrului solar apar inversate, adică luminoase.
- supergranulație
- model particular de celule de convecție care se formează la suprafața Soarelui, denumite „supegranule”.
- supernovă
- mulțimea de fenomene care rezultă din implozia unei stele aflate la sfârșitul vieții, îndeosebi o gigantică explozie însoțită de o creștere scurtă, dar fantastic de mare a luminozității sale. Văzută de pe Terra, o supernovă apare adesea ca o nouă stea, în timp ce în realitate ea corespunde dispariției unei stele.
- supernovă superluminoasă, abreviat SNSL
- Vd. supra: hipernovă.