Glosar — telescop.md

Acamar

steaua θ Eridani, stea binară aflată la 163 de ani-lumină de Pământ.

Achernar

steaua α Eridani, aflată la circa 115 ani-lumină de Soare.

Acrux

steaua α Crucis, cea mai strălucitoare din Crucea Sudului.

Adhara

steaua ε Canis Majoris.

Agenția Spațială Europeană

organizație interguvernamentală, independentă de Uniunea Europeană, la care au aderat mai multe state europene, având drept scop lansarea de vehicule spațiale cu destinații științifice. România a aderat la Agenția Spațială Europeană, în ianuarie 2011.

Agenția Spațială Română (cu sigla ROSA)

instituție publică din România cu finanțare extrabugetară, care coordonează la nivel național programele de cercetare în tehnologia spațială și activitățile legate de cercetarea spațiului, începând cu anul 1991.

Ahile

asteroid troian, cunoscut sub denumirea 588 Ahile sau 588 Ahilles.

Al Na'ir

steaua α Gruis.

Albireo

steaua beta (de fapt o stea dublă) din constelația Lebăda, aflată 430 de ani-lumină de Soare.

Alcor

(80 Ursae Majoris); sistem binar de stele constelația Ursa Mare, aflat la 80 de ani lumină până la Soare, care aparent formează o stea dublă optică cu sistemul cvadruplu Mizar, între cele două sisteme fiind o distanță unghiulară de 11,48 minute de arc.

Alcyone

(η Tauri) sistem stelar din roiul deschis Pleiadele.

Aldebaran

steaua α Tauri.

Algol

steaua β Persei.

Alkaid

steaua η Ursae Maioris.

Alnilam

steaua ε Orionis.

Alpahard

steaua α Hydrae.

Alpha Centauri

(α Centauri) cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul; este de fapt un sistem triplu, din care una din stele, Proxima Centauri, este steaua cea mai apropiată de Soare (4,2 ani lumină).

Alpha Centauri C (abreviat α Cen C, iar uneori ACC)

una din componentele sistemului de trei stele Alpha Centauri. Vd. infra: Proxima Centauri.

Alpha Geminorum

Vezi mai jos: Castor.

Alpha Ursae Minoris (α Ursae Minoris / α UMi)

cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică. Este cunoscută prin aceea că indică direcția polului nord ceresc al Pământului, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. În 2016, UAI a adoptat pentru această stea denumirea oficială Polaris. Vd. infra.

Alphecca

steaua α Corona Borealis.

Alpheratz

steaua α Andromedae.

Altair

steaua α Aquilae.

Analemă sau analemmă

figură trasată pe cer prin diferite poziții ale Soarelui puse în evidență la o aceeași oră și din același loc, în cursul unui an calendaristic.

Andromeda

constelație din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea fiind Alpheratz.

Andromeda (galaxie)

o galaxie spirală, situată pe bolta cerească în constelația Andromeda, și care este cel mai mare membru al Grupului Local.

Andromedide

ploaie de meteori care cade pe la mijlocul lunii noiembrie, din direcția galaxiei Andromeda, corpul părinte fiind cometa Biela.

Ankaa

steaua Alpha Phoenicis, cea mai strălucitoare din constelația Phoenix.

Antares (α Scorpii / Alpha Scorpii)

stea dublă din constelația Scorpionul a cărei cea mai strălucitoare componentă (α Scorpii A / Antares A) este o supergigantă roșie aflată la sfârșitul vieții; este situată la circa 550 de ani-lumină de Terra.

Antipământ

presupusă planetă simetrică și opusă Pământului.

Aquarius

denumirea latină a constelației Vărsătorul.

Arcașul

vezi Săgetătorul.

Arcturus

steaua α Bootis, cea mai strălucitoare din constalația Boarul, cu magnitudinea aparentă −0,05.

Artemis, Program ~

program de zbor spațial cu echipaj desfășurat în principal de NASA, companii comerciale americane de zboruri spațiale și parteneri internaționali precum Agenția Spațială Europeană (ESA), JAXA și Agenția Spațială canadiană, program care își propune să ducă un echipaj pe Lună până în 2024.

Asterion

Vd. infra: Beta Canum Venaticorum.

Atractorul Shapley

o zonă cosmologică atractivă situată în Super-roiul lui Shapley.

aberație

unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un corp ceresc de pe Pământ, ca urmare a mișcării Pământului în jurul Soarelui și a caracterului finit al vitezei luminii.

aberație anuală

unghiul dintre direcția adevărată spre un astru și direcția aparentă sub care se vede astrul din cauza mișcării observatorului, împreună cu Pământul, în jurul Soarelui; din acest motiv stelele par deviate în sensul de deplasare al Pământului pe orbita acestuia.

ablațiune (sau ablație)

fenomen prin care un corp ce străbate cu viteză atmosfera terestră pierde din substanță ca urmare a încălzirii prin frecare și vaporizării stratului superficial al acestuia.

absorbție atmosferică

fenomenul de absorbție selectivă a radiațiilor electromagnetice (solare, stelare etc.) care pătrund în atmosfera terestră, datorită unor constituenți gazoși ai săi.

accelerație aparentă

accelerație rezultantă imprimată unui vehicul spațial de către toate forțele care acționează asupra acestuia, cu excepția celor gravitaționale.

accelerație gravitațională

accelerație față de un astru a unui punct material din vecinătatea sa, aflat în cădere liberă.

acreție

fenomen de captare gravitațională a corpurilor cerești mai mici de către cele mai mari și prin care acestea din urmă își măresc masa.

actinometrie

știința care studiază fluxul de radiații solare ce ajung la suprafața Pământului, la diferite înălțimi și în diferite condiții.

activitate geomagnetică

variația cvasiperiodică a parametrilor câmpului geomagnetic, sub influența activității solare (vezi și furtună geomagnetică).

activitate solară

perturbații pe suprafața Soarelui, așa cum sunt erupțiile și petele solare; au caracter cvasiciclic, cu o periodicitate de circa 11,5 ani între maxime; vezi și ciclu solar.

adâncime optică

vezi grosime optică.

aer

amestec de gaze alcătuind straturile inferioare ale atmosferei terestre.

aerolit

corp de piatră care cade pe Pământ din spațiul interplanetar (vezi și meteorit).

aeroreactor (motor ~)

motor cu reacție, în care jetul de gaze se compune în mare parte din aerul atmosferic, de unde este preluat comburantul.

aerozina-50

tip de carburant lichid destinat motoarelor de rachetă.

afeliu

punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete; vezi și apocentru.

airglow

Vd. infra: lumina cerului nocturn.

ajutaj (reactiv)

tub cu secțiune variabilă, care constituie partea finală a camerei de ardere a motorului unei rachete, în care căldura fluidului de lucru este transformată în energie cinetică.

albedo

mărime ce caracterizează puterea de reflexie a unui corp ceresc, exprimată prin raportul dintre fluxul luminos reflectat de acesta și fluxul primit.

alertă

semnal convențional internațional care indică fenomenele solare sau geofizice, în vederea unor observații comune.

aliniament

linie dreaptă care unește două stele.

almucantarat

cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor.

alpha

simbol (α) pentru steaua cea mai strălucitoare din orice constelație. Vezi mai jos.

altazimut

instrument astronomic pentru măsurarea azimutului și a înălțimii constelațiilor.

alunizare

vezi aselenizare.

amartizare

(despre astronave sau astronauți) intrare în contact cu suprafața planetei Marte, așezare, coborâre pe Marte; vezi și: aterizare, aselenizare, amerizare.

amerizare

(despre nave cosmice) intrare (prin coborâre) în contact cu apa pe suprafața căreia alunecă până la oprire; vezi și: aterizare, aselenizare, amartizare.

amerizor

dispozitiv al unei nave cosmice, care permite amerizarea acesteia.

amplitudine (astronomie)

mărime a arcului de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune, în mod efectiv.

amurg

perioadă a zilei care urmează după apusul Soarelui și ține până la venirea nopții (instalarea întunericului), înserare, vezi și crepuscul;

an

perioadă de timp necesară Pământului pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui.

an anomalistic

durata dintre două treceri succesive ale Pământului la periheliu.

an besselian

intervalul de timp dintre doi ani tropici măsurați dintr-un punct în care ascensia dreaptă a Soarelui este de 280 de grade.

an bisect

un an care numără 366 de zile în loc de 365 de zile pentru anii obișnuiți. Ziua suplimentară, 29 februarie, este plasată după ultima zi a lunii care numără, de obicei, 28 de zile, în calendarul gregorian. Cu excepția cazurilor particulare, anii sunt bisecți la fiecare patru ani.

an calendaristic

an de 365 de zile, socotit de la 1 ianuarie la 31 decembrie; vezi și calendar

an iulian

unitate de timp definită ca fiind exact egală cu 365,25 de zile, sau 31.557.600 de secunde.

an sideral

intervalul de timp în care Pământul efectuează o revoluție completă pe orbită într-un sistem de referință fix.

an tropic (sau an echinocțial sau an solar)

timpul necesar Pământului pentru a se roti în jurul Soarelui într-un reper de rotație legat de linia echinocțiului, punctul vernal.

an-lumină

unitate măsură a lungimii, folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de un foton, sau mai simplu, de lumină, în vid, într-un an iulian, adică circa 9.461 de miliarde de kilometri. Simbolul este a.l. (uneori a-l.)

anacustică, zonă ~

spațiu cosmic (începând la peste 160 km înălțime de la suprafața Pământului) în care propagarea undelor sonore nu mai este posibilă.

anomalie adevărată

unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect, măsurat în focarul elipsei (punctul în jurul căruia orbitează corpul).

anomalie excentrică

(notată, în general cu E) este unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect pe orbită, proiectată pe cercul exînscris perpendicular pe axa majoră a elipsei, măsurat la centrul acesteia.

anomalie medie

o măsură a timpului, specifică unui corp de pe orbită, care este egală cu un multiplu de 2π radiani la (și doar la) periapsidă. Vd. infra.

antapex

punct pe cer, diametral opus apexului. Vd. infra: apex solar.

antecedență

mers al planetelor, retrograd în aparență, de la răsărit la apus.

antelie

pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui, la aceeași înălțime. Vd infra: antiselenă.

antiselenă

pată luminoasă, asemănătoare anteliei, care se formează pe cer în raport cu Luna.

apex solar

numele dat unui punct de pe sfera cerească apropiată spre care se deplasează întregul Sistem Solar, în mișcarea proprie prin Galaxia Noastră. Această deplasare, pusă în evidență prin aplicarea efectului denumit Doppler-Fizeau, s-ar face cu o viteză aparentă de circa 19,4 km.s-1.

apocentru

punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă; vezi și afeliu.

apogalaxie

poziție corespunzătoare celei mai mari distanțe față de galaxia noastră.

apogeu

(în opoziție cu perigeu) punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui astru, a unui satelit natural sau artificial.

apsidă

fiecare din cele două puncte extreme ale axei majore a orbitei a unui corp ceresc, pentru care distanța la corpul atractor, mai exact, la centrul de masă al celor două corpuri (vezi și linia apsidelor), este:

apus

trecerea unui astru cu centrul său prin orizont după culminație.

apus adevărat

apus care are loc la trecerea astrului cu centrul său prin orizontul adevărat.

apus aparent

apus la care centrul astrului trece prin orizontul vizibil și care se produce în urma apusului adevărat din cauza refracției atmosferei.

argumentul periastrului

unghiul dintre direcția nodului ascendent și cea a periastrului orbitei unui corp ceresc.

arheoastronomie, denumită și paleoastronomie

disciplină care se ocupă cu studiul datelor astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.

ascendență

înălțare a unui astru deasupra orizontului.

ascensie dreaptă

(simbol α „alpha”) una din coordonatele astronomice ecuatoriale, care reprezintă proiecția pe sfera cerească a meridianelor terestre.

aselenizare

(despre astronave sau astronauți) intrare în contact cu suprafața Lunii, așezare, coborâre pe Lună; vezi și aterizare, amartizare (sinonim: alunizare).

asfințit

momentul dispariției unui astru (în special Soarele) la orizont.

asistență gravitațională

în astrodinamică și în ingineria aerospațială, folosirea mișcării relative și a gravitației unei planete sau alt corp ceresc pentru a modifica direcția și viteza unei nave spațiale pentru a economisi carburant.

asociație de stele

grupare în descompunere de zeci de stele, cu origine comună, care se răspîndesc treptat în Univers.

aspect

diferitele poziții ale Soarelui, ale planetelor și sateliților, așa cum apar văzute de pe Pământ.

asteroid

(altă denumire: planetoid) denumire generică pentru corpurile cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii și nu sunt comete; sunt situate în general între Marte și Jupiter; exemple: Adonis, Apollo, Ceres, Eros, Hermes, Icar, Iunona, Vesta.

asteroid troian

vezi troian (asteroid).

asteroid troian al Pământului

asteroid a cărui orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu aceea a Pământului și care este situat în preajma unuia din punctele stabile Lagrange, L4 sau L5, ale perechii Soare-Pământ, adică este situat la circa 60° în fața sau în urma Pământului.

asteroid troian al lui Jupiter

asteroid care folosește orbita heliocentrică a lui Jupiter, fiind plasat în preajma punctelor Lagrange L4 sau L5 ale perechii Soare-Jupiter, adică sunt situate cu 60° în fața sau în urma planetei Jupiter.

astrarium

instrument obținut prin modelarea Sistemului Solar, compus dintr-un ceas astronomic și un planetarium, pus la punct între 1348 și 1364 de către Giovanni Dondi.

astrobiologie

știință care se ocupă cu studiul vieții de pe alte planete; sinonim: exobiologie.

astrobotanică

știință care se ocupă cu studiul vieții plantelor de pe alte planete.

astrochimie

studiul elementelor chimice detectate în spațiul îndepărtat, de obicei în norii de gaz molecular.

astroclimat

totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice cu instrumente optice perfecționate.

astroclub

club în care se studiază astronomia.

astrodinamică (sau mecanică spațială)

este o ramură a mecanicii cerești care are ca scop să prevadă traiectoriile obiectelor spațiale, cum sunt rachetele sau navele spațiale, inclusiv manevrele orbitale, schimbările planului orbitei și transferurile interplanetare.

astrodrom

teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; stație de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; sinonim: cosmodrom.

astrofizician

apecialist în astrofizică.

astrofizică

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul structurii și al compoziției corpurilor cerești și materiei interstelare, al proceselor din interiorul aștrilor, al interacțiunilor dintre ei etc.

astrofotografie

parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor.

astrofotometrie

ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești; sinonim: fotometrie astronomică.

astrofotometru

aparat folosit în astrofotometrie.

astrogeologie

geologie a aștrilor.

astrognozie

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul aștrilor și al constelațiilor, cu denumirea și pozițiile lor reciproce.

astrograf

lunetă astronomică, folosită pentru determinarea poziției aștrilor prin fotografiere; aparat cu care se fotografiază spectrele aștrilor.

astrografie

ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor.

astrometeorologie

studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.

astrometrie

ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc.

astrometrist

specialist în astrometrie.

astrometru

aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de luminozitate a aștrilor.

astronaut

persoană cu pregătire tehnică, științifică, medicală, psihologică etc. specială, care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; sinonim: cosmonaut.

astronautică

știință care se ocupă cu studiul mijloacelor și al posibilităților de zbor în spațiul cosmic (ale cărei baze teoretice au fost puse de Goddard, Țiolkovski și Oberth); sinonim: cosmonautică.

astronavigație

controlul și navigația vehiculelor spațiale; sinonim: navigație spațială.

astronavă

navă destinată zborului în spațiul cosmic; alte denumiri: cosmonavă, navă cosmică, navă spațială.

astronim

nume propriu de corpuri cerești.

astronom

persoană specializată în astronomie.

astronomic

relativ la astronomie.

astronomie

știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al legilor mișcării lor, al evoluției, structurii și al compoziției lor, precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului.

astronomie de amatori

o activitate de loisir care constă în observarea unor obiecte de pe cerul diurn și nocturn situate în afara globului terestru.

astronomie extragalactică

ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești care nu aparțin Galaxiei nostre (și deci toate obiectele care nu privesc astronomia galactică. Vd. infra).

astronomie fundamentală

parte a științei astronomiei care comportă mai multe ramuri de activitate sau discipline astronomice. Acestea sunt, în ordine: efemeridele, mecanica cerească asociată cu astronomia dinamică, astrometria, rotația Pământului, timpul și relativitatea generală.

astronomie galactică

ramură a astronomiei care studiază îndeosebi Galaxia noastră, Calea Lactee, formarea Căii Lactee, structura, componenții, dinamica și întinderea sa.

astronomie nautică

ramură a astronomiei, cu aplicare în navigația maritimă.

astronomie solară

ramură a astronomiei stelare care se ocupă cu studiul stelei noastre (Soarele).

astronomie stelară

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor și cu evoluția acestora.

astronomie în infraroșu

ramură a astronomiei și a astrofizicii care se ocupă cu studierea obiectelor vizibile în radiația infraroșie.

astroscop

telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă.

astroscopie

examinare a bolții cerești.

astrospectrografie

ramură a astrofizicii care se ocupă cu studiul caracteristicilor spectrale ale corpurilor cerești.

astrospectroscopie

cercetare a spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora.

astru

corp luminos vizibil pe bolta cerească; stea sau planetă situată în cosmos; sinonim: corp ceresc.

atmosferă stelară

regiunea exterioară a unei stele, care este formată din: fotosferă, cromosferă, regiunea de tranziție și coroana stelară.

auroră

lumină roșie-portocalie produsă de Soare, dimineața, înainte de răsărit; zori.

axa lumii

prelungire a dreptei imaginare care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.

axă

dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc.

azimut

una dintre coordonatele astronomice orizontale, unghiul din planul orizontal între direcția unui obiect și o direcție de referință.