Glosar — telescop.md

Parker (sondă spațială)

Sonda solară Parker (în engleză Parker Solar Probe, abreaviat PSP) este un observator solar spațial dezvoltat de NASA, a cărui lansare a avut loc la 12 august 2018. Obiectivul misiunii este studierea coroanei solare.

Parsec (simbol: pc)

unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 UA se vede sub unghiul de 1" sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1".

Pegas

constelație din emisfera nordică, situată la sud de constelația Andromeda, la nord de constelația Peștii și la nord-vest de constelația Vărsătorul. Este a șaptea constelație de pe cer, ca întindere.

Perseide

ploaie de meteori al cărei corp părinte este cometa Swift-Tuttle. Radiantul Perseidelor se află în constelația Perseu. Vd. infra.

Perseu

constelație din emisfera nordică, relativ întinsă, care posedă multe stele strălucitoare, dintre care o stea variabilă, Algol (β Persei); denumire populară: Barda.

Pi Puppide

ploaie de meteori al cărei radiant este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, însă doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a corpului părinte, cometa periodică 26P/Grigg-Skjellerup.

Planeta Nouă

o ipotetică planetă gigantă, cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar.

Pleiadele (denumit și Messier 45 / M 45 precum și NGC 1432/35)

roi deschis de stele care face parte din constelația Taurul. Vd. infra.

Pluto (134340 Pluto)

planetă pitică, cea mai voluminoasă cunoscută din Sistemul Solar și a doua cea mai masivă după Eris. Deseori este denumită Pluton.

Polaris

steaua cea mai strălucitoare din constelația Ursa Mică, cunoscută prin faptul că indică direcția polului ceresc, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. Este cunoscută și sub denumirea de Alpha Ursae Minoris.

Pollux (Beta Geminorum, β Gem / β Geminorum)

steaua cea mai strălucitoare din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Pollux este și prima stea vizibilă cu ochiul liberă cunoscută că posedă o exoplanetă pe orbită.

Proxima Centauri

pitică roșie cunoscută ca fiind cea mai apropiată stea de Sistemul nostru Solar, la 4,23 de ani-lumină de Terra, în constelația Centaurul. Vd. supra: Alpha Centauri C.

Pământ

planetă a Sistemului Solar, a treia de la Soare și a cincea cea mai mare, ca talie și masă, din acest sistem planetar, fiind cea mai masivă dintre planetele telurice. Altă denumire: Terra.

Părul Berenicei (în latină, Coma Berenices)

constelație puțin luminoasă care se află chiar la est de constelația Leul.

paleoastronomie

Vd. supra: arheoastronomie.

pată solară

o regiune întunecată pe suprafața Soarelui (fotosferă) care este marcată de o temperatură inferioară celei a mediului înconjurător și de o intensă activitate magnetică.

periaps, periapsis, periapsidă, pericentru sau apsidă inferioară

punctul de pe orbita unui obiect ceresc, în care distanța este minimă în raport cu focarul acestei orbite.

perilunar

vezi circumlunar.

perioadă

interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper.

periorbital

vezi circumorbital.

peripolar

vezi circumpolar.

periscop solar

periscop special cu care se fotografiază poziția față de orizont a discului solar.

periterestru

vezi circumterestru.

pilot automat

sistem de comandă, bazat pe principiul giroscopului, care conduce automat o navă spațială și care îndeplinește o parte din funcțiile pilotului uman.

pitică albă

stea rece stabilă, susținută de repulsia dintre electroni datorată principiului de excluziune.

pitică cenușie

obiect substelar a cărui masă adevărată este inferioară masei minime necesare fuziunii termonucleare a hidrogenului, dar superioară celei necesare fuziunii termonucleare a deuteriului, corespunzând unei mase situate între 13 MJ și 75 MJ. Mai simplu, este vorba de un obiect insuficient de masiv pentru a fi considerat o stea, însă mai masiv decât o planetă gigantă.

pitică galbenă

stea de tip G V (citit: „G cinci”), adică stea galbenă din secvența principală, având clasa de luminozitate V și fiind de tip spectral G (stea galbenă). Masa unei pitice galbene este cuprinsă între 0,8 și 1,2 {\displaystyle M_{\odot }}{\displaystyle M_{\odot }}. Soarele este un exemplu tipic de stea pitică galbenă.

pitică neagră

evoluția ipotetică a unei stele pitice albe, care s-a răcit suficient pentru a nu mai emite lumină vizibilă.

pitică orange

stea de tip K V (citit: „K cinci”), adică stea care aparține secvenței principale (clasă de luminozitate V) de tip spectral K (stea orange), denumită târzie (pitice orange, cele mai reci); aceste stele sunt uneori incluse printre piticele roșii. Ele se situează între piticele galbene (analoage Soarelui) și piticele roșii.

pitică roșie

stea din secvența principală, de tip spectral M V (citit: „M cinci”), adică este de tip spectral M (stea roșie), clasa de luminozitate V.

plajă solară

regiune luminoasă din cromosfera Soarelui, de obicei întâlnită în regiunile de lângă petele solare.

plan meridian

plan definit de verticala locului și de axa lumii.

planetarium

încăpere (sală) cu tavanul sub formă de cupolă pe care sunt prezentate cerul cu corpurile cerești, cu ajutorul unui proiector; prin metonimie, proiectorul specific care permite simularea cerului pe un ecran emisferic, ca și sala unde funcționează proiectorul, chiar și structura organizată în jurul său.

planetezimal

corp ceresc constituit într-un disc protoplanetar.

planetă

corp ceresc care orbitează în jurul Soareui sau în jurul unei alte stele, care posedă o masă suficientă pentru ca gravitatea sa să o mențină în echilibru hidrostatic, adică sub o formă aproape sferică, nu suferă în interiorul său reacții de fuziune nucleară și și-a eliminat orice „corp rival” care se deplasase pe orbita sa sau pe o orbită apropiată.

planetă de carbon

planetă ipotetică ai cărei compuși de carbon (carburi și carbonați) sunt principalii constituenți.

planetă extrasolară

Vd. supra: exoplanetă.

planetă gazoasă

planetă gigantă compusă îndeosebi din gaze ușoare, adică din hidrogen și din heliu. Uneori este denumită gigant gazos, planetă joviană, sau planetă gigantă.

planetă inferioară

planetă a cărei orbită se află între Soare și orbita Pământului: Mercur și Venus.

planetă pitică

obiect ceresc din Sistemul Solar, de clasă intermediară între o planetă și un obiect mic din sistemul solar.

planetă superioară

planetă a cărei orbită este mai îndepărtată de Soare decât orbita Pământului: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

planetă telurică

planetă compusă îndeosebi din roci și metal care posedă, în general, trei învelișuri concentrice (miez sau nucleu, manta și scoarță sau crustă). Uneori este denumită planetă terestră.

planul eclipticii

planul de referință al sistemului de coordonate cerești denumit sistem de coordonate ecliptice.

ploaie de meteori

eveniment ceresc în care mai mulți meteori (fenomen luminos) sunt observați pe cerul nopții, aparent radiind dintr-un punct fix (numit radiant).

ploaie de stele

vd. ploaie de meteori.

pol

fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.

pol ceresc

fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie intersectată de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor.

polară (variabilă cataclismică)

sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.

populație de stele

ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică.

principiul antropic

concepție conform căreia Universul este vizibil în forma cunoscută, în caz contrar omenirea nu ar exista pentru a-l observa.

proeminență solară

Vd. infra: proruberanță solară.

proiecție terestră a unui astru

punct în care dreapta astru-centrul Pământului intersectează sfera terestră; sinonim: punct subastral.

protuberanță solară

nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.

pulsar

obiect astronomic care produce un semnal periodic mergând de la o milisecundă la câteva zeci de secunde.

punct Lagrange

poziție din spațiu, în care câmpul de gravitație a două corpuri aflate în mișcare orbitală, unul în jurul celuilalt, și de mase importante, săvârșesc exact forța centripetă cerută pentru ca acest punct din spațiu să însoțească simultan mișcarea orbitală a celor două corpuri. Este notat de la L1 la L5.

punct autumnal

punct de pe ecliptică prin care trece Soarele la echinocțiul de toamnă; vezi și punct vernal.

punct echinocțial

unul dintre cele două puncte de intersecție ale liniei echinocțiale cu sfera cerească; vezi și punct autumnal.

punct subastral

vezi proiecție terestră a unui astru.

punct vernal

punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc.