Glosar
Glosar
Termeni de astronomie, explicați pe scurt.
- Hiade
- roi deschis de stele, cel mai aproape de Sistemul Solar și unul dintre cele mai bine studiate, situat în constelația Taurul. Vd. infra. Este constituit din 300 până la 400 de stele care au caracteristici comune (vârstă, compoziție chimică).
- halou
- cerc luminos (și colorat) care, din pricina unor condiții atmosferice, apare uneori în jurul unui astru; alte denumiri: aură, aureolă.
- halou al materiei întunecate (în engleză Dark matter halo)
- component ipotetic al unei galaxii care înconjoară discul galactic, întinzându-se cu mult dincolo de limitele vizibile ale galaxiei.
- hartă a cerului
- hartă folosită pentru determinarea pozițiilor corpurilor cerești.
- heliocentrism
- teorie fizică, opusă geocentrismului, care plasează Soarele (și nu Pământul) în centrul Universului. Potrivit variantelor mai moderne, Soarele nu se află în centrul Universului, ci este un punct relativ în jurul căruia se organizează propriul nostru Sistem Solar. Chiar dacă sensul acestei afirmații a variat de la primele teorii heliocentrice, acest model rămâne global acceptat pentru descrierea Sistemului Solar.
- heliometru
- instrument optic pentru măsurarea distanțelor unghiulare mici dintre aștri, precum și a diametrului aparent al Soarelui și al altor corpuri cerești.
- heliopauză
- limita în care vântul solar (produs de Soare) este oprit de mediul interstelar.
- helioscop
- aparat adaptat la o lunetă, care permite observarea fotosferei Soarelui, protejând vederea.
- helioseismologie
- știința care se ocupă cu studiul propagării oscilațiilor în Soare.
- heliosferă
- zonă în formă de bulă alungită în spațiu, produsă de vânturile solare. Limita sa este heliopauza, care delimitează zona de influență a vânturilor solare, când acestea întâlnesc mediul interstelar.
- hipernovă (mai recent, supernovă superluminoasă, abreviat SNSL)
- o explozie care ar elibera energia a peste 100 de supernove, adică circa 1046 de jouli. Ar fi vorba de cele mai puternice explozii din Universul nostru după Big Bang. De la sfârșitul anilor 1990, termenul desemnează mai specific prăbușirea unei stele excepțional de masive, la sfârșitul vieții acesteia.