Glosar
Glosar
Termeni de astronomie, explicați pe scurt.
- Leonide
- un roi de meteori care se poate observa, în general, în jurul datei de 17 noiembrie. Corpul părinte este cometa Tempel-Tuttle. Radiantul Leonidelor se află în constelația Leul. Vd. infra.
- Leul (în latină, Leo)
- constelație de pe ecliptică, traversată de Soare, între 10 august și 16 septembrie. Simbolul ei zodiacal este Leo.svg (Unicode: ♌).
- Lira
- constelație mică situată în emisfera boreală.
- Lobul lui Roche
- o regiune a spațiului din jurul unei stele, componentă a unui sistem binar, în cadrul căreia materialul orbitant este legat gravitațional de această stea.
- Luceafărul
- denumire populară a planetei Venus.
- Lupul
- constelație din emisfera sudică, situată pe Calea Lactee, între constelațiile Scorpionul și Centaurul.
- Lyride
- importantă ploaie de meteori activă între 16 aprilie și 26 aprilie, în fiecare an. Are radiantul în constelația Lyra / Lira (vd. supra), corpul părinte fiind cometa C/1861 G1 (Thatcher).
- librație
- oscilație lentă, reală sau aparentă, a unui satelit, așa cum este văzută de pe corpul ceresc în jurul căruia orbitează.
- librație lunară
- balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei eliptice pe care o descrie în jurul Pământului. Librația permite îndeosebi unui observator aflat la suprafața Pământului să vadă mai mult de 50 % din suprafața Lunii.
- limb
- marginea discului unui astru.
- limb lunar
- marginea discului Lunii.
- limita Chandrasekhar
- masa maximă posibilă a unei stele reci stabile, peste care aceasta trebuie să sufere un colaps formând o gaură neagră.
- linia apsidelor
- dreapta care unește periapsida cu apoapsida unei orbite date.
- linia echinocțiului sau linia echinocțială
- dreapta de intersecție a planului eclipticii (care este același cu cel al orbitei Pământului) cu planul ecuatorului ceresc (care este același cu cel al ecuatorului terestru). Ea este perpendiculară pe linia solstițiilor sau linia solstițială.
- linia nodurilor
- dreapta intersecției planului unei orbite cu un plan de referință, de exemplu planul eclipticii. Vd. infra.
- lumina cerului nocturn
- foarte slabă emisie de lumină (cu surse cosmice diferite) vizibilă prin atmosfera terestră, care împiedică (astfel) ca noaptea să fie un întuneric absolut.
- luminozitate
- strălucire a stelelor, exprimată fie prin emisiunea totală de energie luminoasă, fie în raport cu luminozitatea Soarelui.
- luminozitate solară
- unitatea de luminozitate folosită, în mod convențional, în astrofizică, pentru exprimarea strălucirii stelelor. Este egală cu luminozitatea Soarelui. Simbolul acestei unități și valoarea sa sunt: L☉ = 3,846×1026 W, unde {\displaystyle \odot }{\displaystyle \odot } este simbolul astronomic al Soarelui.
- lumină antisolară
- pată foarte slab luminoasă care se vede noaptea pe cer, în locul opus Soarelui.
- lumină zodiacală
- pată luminoasă care, în emisfera nordică, se vede toamna spre est, înainte de răsăritul Soarelui, și primăvara spre vest, după apusul Soarelui.
- lunație
- intervalul de timp care separă două Luni noi consecutive.
- lunetă astronomică
- instrument optic, alcătuit din mai multe lentile, montate într-un tub optic, care permite creșterea mărimii aparente și a luminozității obiectelor cerești în timpul observării lor.
- lună anomalistică
- intervalul de timp dintre două perigee ale Lunii.
- lună draconitică
- perioada dintre două treceri ale Lunii la același nod al orbitei sale.
- lună lunară
- unitate de timp care corespunde duratei dintre două ocurențe a unei poziții relative a Lunii și a Soarelui.
- lună siderală
- timpul necesar ca Luna să efectueze o revoluție completă a orbitei, măsurate într-un sistem de referință fix;
- lună sinodică
- Vd. supra: lunație.
- lună tropică
- timpul necesar ca Luna să-și regăsească aceeași longitudine ecliptică.