Glosar — telescop.md

Acamar

steaua θ Eridani, stea binară aflată la 163 de ani-lumină de Pământ.

Achernar

steaua α Eridani, aflată la circa 115 ani-lumină de Soare.

Acrux

steaua α Crucis, cea mai strălucitoare din Crucea Sudului.

Adhara

steaua ε Canis Majoris.

Agenția Spațială Europeană

organizație interguvernamentală, independentă de Uniunea Europeană, la care au aderat mai multe state europene, având drept scop lansarea de vehicule spațiale cu destinații științifice. România a aderat la Agenția Spațială Europeană, în ianuarie 2011.

Agenția Spațială Română (cu sigla ROSA)

instituție publică din România cu finanțare extrabugetară, care coordonează la nivel național programele de cercetare în tehnologia spațială și activitățile legate de cercetarea spațiului, începând cu anul 1991.

Ahile

asteroid troian, cunoscut sub denumirea 588 Ahile sau 588 Ahilles.

Al Na'ir

steaua α Gruis.

Albireo

steaua beta (de fapt o stea dublă) din constelația Lebăda, aflată 430 de ani-lumină de Soare.

Alcor

(80 Ursae Majoris); sistem binar de stele constelația Ursa Mare, aflat la 80 de ani lumină până la Soare, care aparent formează o stea dublă optică cu sistemul cvadruplu Mizar, între cele două sisteme fiind o distanță unghiulară de 11,48 minute de arc.

Alcyone

(η Tauri) sistem stelar din roiul deschis Pleiadele.

Aldebaran

steaua α Tauri.

Algol

steaua β Persei.

Alkaid

steaua η Ursae Maioris.

Alnilam

steaua ε Orionis.

Alpahard

steaua α Hydrae.

Alpha Centauri

(α Centauri) cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul; este de fapt un sistem triplu, din care una din stele, Proxima Centauri, este steaua cea mai apropiată de Soare (4,2 ani lumină).

Alpha Centauri C (abreviat α Cen C, iar uneori ACC)

una din componentele sistemului de trei stele Alpha Centauri. Vd. infra: Proxima Centauri.

Alpha Geminorum

Vezi mai jos: Castor.

Alpha Ursae Minoris (α Ursae Minoris / α UMi)

cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică. Este cunoscută prin aceea că indică direcția polului nord ceresc al Pământului, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. În 2016, UAI a adoptat pentru această stea denumirea oficială Polaris. Vd. infra.

Alphecca

steaua α Corona Borealis.

Alpheratz

steaua α Andromedae.

Altair

steaua α Aquilae.

Analemă sau analemmă

figură trasată pe cer prin diferite poziții ale Soarelui puse în evidență la o aceeași oră și din același loc, în cursul unui an calendaristic.

Andromeda

constelație din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea fiind Alpheratz.

Andromeda (galaxie)

o galaxie spirală, situată pe bolta cerească în constelația Andromeda, și care este cel mai mare membru al Grupului Local.

Andromedide

ploaie de meteori care cade pe la mijlocul lunii noiembrie, din direcția galaxiei Andromeda, corpul părinte fiind cometa Biela.

Ankaa

steaua Alpha Phoenicis, cea mai strălucitoare din constelația Phoenix.

Antares (α Scorpii / Alpha Scorpii)

stea dublă din constelația Scorpionul a cărei cea mai strălucitoare componentă (α Scorpii A / Antares A) este o supergigantă roșie aflată la sfârșitul vieții; este situată la circa 550 de ani-lumină de Terra.

Antipământ

presupusă planetă simetrică și opusă Pământului.

Aquarius

denumirea latină a constelației Vărsătorul.

Arcașul

vezi Săgetătorul.

Arcturus

steaua α Bootis, cea mai strălucitoare din constalația Boarul, cu magnitudinea aparentă −0,05.

Artemis, Program ~

program de zbor spațial cu echipaj desfășurat în principal de NASA, companii comerciale americane de zboruri spațiale și parteneri internaționali precum Agenția Spațială Europeană (ESA), JAXA și Agenția Spațială canadiană, program care își propune să ducă un echipaj pe Lună până în 2024.

Asterion

Vd. infra: Beta Canum Venaticorum.

Atractorul Shapley

o zonă cosmologică atractivă situată în Super-roiul lui Shapley.

Balanța

constelație zodiacală din emisfera sudică, al cărei semn corespunde echinocțiului de toamnă, deși Soarele se află atunci în constelația Fecioarei; denumire latină: Libra.

Balaurul

denumire populară pentru constelația Dragonul.

Balena

constelație ecuatorială, situată la sud de Peștii și care conține steaua Mira Ceti.

Barda

denumire populară pentru constelația Perseu.

Bellatrix

(γ Orionis) stea de magnitudine aparentă +1,6, una dintre cele patru stele luminoase care formează conturul principal al lui Orion.

BepiColombo

misiune de explorare a planetei Mercur, lansată la 20 octombrie 2018, dezvoltată de Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu Agenția de Explorare Spațială Japoneză (JAXA).

Berbecul

constelație zodiacală din emisfera nordică, în al cărui semn se află Soarele (punctul gamma), deși în realitate acesta se află în Peștii.

Beta Canum Venaticorum (β CVn, β Canum Venaticorum)

stea din secvența principală, de tip G, din constelația Câinii de Vânătoare, având magnitudinea aparentă 4,26. Are denumirile tradiționale Chara și Asterion.

Beta Ursae Minoris (β UMi, β Ursae Minoris)

stea situată în constelația Ursa Mică. Este a doua stea cea mai strălucitoare din această constelație, după Polaris. magnitudinea sa aparentă este de +2,08. Radiantul ploii de meteori Urside este situat aproape de această stea. Este cunoscută și sub numele de Kochab.

Betelgeuse

stea de magnitudine între 0,0 și 1,3, una dintre cele patru stele luminoase care formează conturul principal al lui Orion.

Biela

cometă cu perioada de rotație în jurul Soarelui de 6,6 ani și care a dispărut în 1852.

Big Bang

singularitatea de la începutul Universului; marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea Universului observabil.

Big Crunch

singularitatea de la sfârșitul Universului.

Boarul

constelație din emisfera nordică care conține steaua Arcturus; denumire latină: Bootes.

Bootes

denumirea latină a constelației Boarul.

Calea Lactee

sistemul stelar din care face parte Soarele și care conține circa 100-400 miliarde de stele și având diametrul de aproximativ 100.000 ani-lumină.

Calea Robilor

Vd. supra: Calea Lactee.

Calul mic, uneori: Mânzul, iar în latină Equuleus

constelație din emisfera nordică, cea mai mică din această emisferă. Doar Crucea Sudului, din emisfera sudică, este mai puțin întinsă.

Canes Venatici

denumirea latină a constelației Câinii de Vânătoare.

Canis Major

denumirea latină a constelației Câinele Mare.

Canis Minor

denumirea latină a constelației Câinele Mic.

Capella

steaua cea mai strălucitoare din constelația Vizitiul (Alpha Aurigae sau α Aur); denumire populară: Capra.

Capricornul, uneori Capra

una dintre cele mai vechi constelații; constelație zodiacală, din emisfera australă, slab luminoasă, traversată de Soare din 19 ianuarie până la 15 februarie.

Carena (în latină Carina)

constelație australă, traversată de Calea Lactee; posedă un număr important de stele strălucitoare, între care Canopus este a doua, ca strălucire, după Sirius.

Carul Mare

asterism format din șapte stele luminoase, din constelația Ursa Mare.

Carul Mic

asterism din constelația Ursa Mică.

Cassiopeia

una dintre cele 88 de constelații de pe cerul nocturn, vizibilă în emisfera nordică. Este ușor de recunoscut mulțumită formei sale de „W”. Vârfurile, de la est la vest, sunt δ, γ, α și β Cassiopeiae, cele cinci stele cele mai strălucitoare ale constelației. Vârful central al lui W este îndreptat aproximativ spre Polaris, α Ursae Minoris.

Castor (Alpha Geminorum, α Gem / α Geminorum)

a doua cea mai strălucitoare stea din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Deși poartă denumirea Bayer Alpha Geminorum, este mai slab strălucitoare decât Beta Geminorum (Pollux). Se află la 49,8 ani-lumină de Soare.

Cefeu

constelație din emisfera nordică. Denumirea populară în românește este Coasa.

Cele șapte surori

denumire a roiului deschis Pleiadele.

Centaurul

constelație din emisfera sudică, una din cele mai vaste de pe cer și care conține un număr considerabil de stele strălucitoare, dintre care 10 depășesc magnitudinea aparentă 3; denumirea latină este Centaurus.

Centru Galactic

centrul de rotație al discului Căii Lactee, galaxie care cuprinde și planeta Pământ. Este situat la o distanță de 8kpc de Soare, în regiunea luminoasă cea mai întinsă a Căii Lactee, în direcția constelației Săgetătorul.

Centura Kuiper

zonă a Sistemului Solar, care se întinde dincolo de orbita lui Neptun, între 30 și 55 de unități astronomice, care formează un inel similar cu centura principală, însă mult mai întinsă.

Centura de asteroizi

vezi: Centura principală.

Centura de radiații Van Allen (sau, mai simplu, Centura Van Allen)

zonă toroidală a magnetosferei Pământului, care înconjoară ecuatorul magnetic și care conține o mare densitate de particule energetice. Întâlnirea acestor particule cu moleculele din atmosfera terestră înaltă este la originea aurorelor polare.

Centura lui Orion

asterism din constelația Orion, format din trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak, Alnilam și Mintaka.

Centura principală

o regiune a Sistemului Solar situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, care conține un mare număr de asteroizi. Uneori este cunoscută sub denumirea de Centura de asteroizi.

Ceres (1 Ceres)

cea mai mică planetă pitică recunoscută din Sistemul Solar precum și cel mai mare asteroid din centura principală; singura planetă pitică din centura principală.

Cetus

denumirea latină a constelației Balena.

Chara

vezi Beta Canum Venaticorum.

Cheomseongdae

observator astronomic din Coreea de Sud, cel mai vechi din Asia și unul dintre cele mai vechi din lume.

Cloșca cu pui

denumire a roiului deschis Pleiadele.

Cometa lui Cezar

cea mai cunoscută cometă a Antichității. Vizibilitatea ei de șapte zile a fost luată de romani drept un semn al zeificării lui Iulius Caesar, asasinat cu puțin timp înainte ca această cometă să apară pe bolta cerească.

Crab

nebuloasă cu structură filamentară, aflată în partea estică a constelației Taurul, fiind un rest al supernovei din 1054; conține un pulsar cu perioada de rotație de 0,033 s.

Crucea Sudului

constelație din emisfera sudică, cea mai mică dintre toate constelațiile, care conține un roi de stele denumit „Cutia de Bijuterii”.

Cvadrantide, uneori Quadrantide

ploaie de meteori foarte activă, între 1 și 5 ianuarie, în fiecare an. Radiantul se află în constelația Bootes. Cvadrantidele au primit numele vechii constelații Cvadrantul, căzută în desuetudine, care ocupa o parte din actuala constelație Bootes. Corpul părinte al Cvadratidelor a fost identificat ca fiind probabil asteroidul 2003 EH1, despre care se crede că are originea în cometa C/1490 Y1.

Câinele Mare

una din cele mai vechi constelații, prin prezența lui Sirius, cea mai strălucitoare stea (după Soare). Relativ departe de ecliptică, ea nu este vizibilă decât câteva luni pe an la latitudini vecine cu paralela de 45° Nord. Denumirea latină: Canis Major.

Câinele Mic

una din cele 88 de constelații moderne; o constelație mică din emisfera nordică. Era deja prezentă între cele 48 de constelații stabilite de Ptolemeu, în secolul al II-lea. Denumirea latină este Canis Minor.

Câinii de Vânătoare (în latină Canes Venatici, abreviat CVn)

constelație mică, din emisfera nordică, creată de astronomul Johannes Hevelius, din stele care făceau parte, până atunci, din constelația Ursa Mare. Stelele principale ale constelației sunt Cor Caroli, Beta Canum Venaticorum și La Superba.

Delfinul

constelație din emisfera sudică, compusă din zece stele vizibile cu ochiul liber; denumire latină: Delphinus.

Deneb

(α Cygni) cea mai strălucitoare stea din constelația Lebăda, cu magnitudinea aparentă 1,25 și care, împreună cu Altair și Vega, formează Triunghiul de Vară.

Denebola

(β Leo) a doua stea, ca strălucire aparentă, din constelația Leul.

Diagrama Hertzsprung-Russell, prescurtat diagrama H-R

grafic în care este indicată luminozitatea unor mulțimi de stele în funcție de temperatura lor efectivă. Diagramele Hertzsprung-Russel au fost inventate de Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell.

Dragonul

constelație din emisfera nordică, situată între Ursa Mare și Ursa Mică și având forma unui șir lung de stele care se încheie cu un trapez.

Drumul Robilor

Vd. supra: Calea Lactee.

EURONEAR, acronim al European Near Earth Asteroids Research

program de cercetări al cărui obiect este dezvoltarea unei rețele destinate descoperirii și urmăririi obiectelor care intersectează orbita Pământului, inclusiv obiectele clasificate potențial periculoase.

Elnath

steaua β Tauri, de magnitudine aparentă 1,65.

Equuleus

vezi Calul mic.

Eris (136199 Eris)

planetă pitică cunoscută ca fiind cea mai masivă din Sistemul Solar (cu 27 % mai masivă decât Pluto) precum și a doua cea mai voluminoasă, după Pluto. Eris este al noulea corp cunoscut cel mai masiv și al zecelea cel mai voluminos care orbitează în jurul Soarelui.

Faleza Kuiper

frontiera exterioară a centurii Kuiper.

Fereastra Baade

o regiune a Căii Lactee, situată în apropierea Centrului Galactic, care prezintă particularitatea că nu are cantități semnificative de praf în prim-plan.

Galaxia

Vd. supra: Calea Lactee.

Galaxia Noastră

Vd. supra: Calea Lactee

Gemenii

una din cele 48 de constelații descrise de Ptolemeu în secolul al II-lea și una dintre cele 88 de constelații moderne. Este cunoscută mai cu seamă prin cele două stele foarte strălucitoare pe care le conține, Castor și Pollux. Denumirea latină a constelației este Gemini. Simbolul său este Gemini.svg.

Geminide

ploaie de meteori provocată de un obiect denumit 3200 Phaethon, care se presupune că ar fi o cometă stinsă. Meteorii din acest roi pot fi observați de obicei între 7 și 17 decembrie, cu un vârf de activitate la 14 decembrie. Meteorii acestei ploi au radiantul în constelația Gemenii, cam din dreptul stelei Castor.

Hiade

roi deschis de stele, cel mai aproape de Sistemul Solar și unul dintre cele mai bine studiate, situat în constelația Taurul. Vd. infra. Este constituit din 300 până la 400 de stele care au caracteristici comune (vârstă, compoziție chimică).

Icarus

asteroid a cărui orbită se apropie la periheliu de două ori mai mult de Soare decât Mercur. Orbita sa foarte excentrică intersectează orbitele planetelor Mercur, Venus, Pământ și Marte.

Jupiter

o planetă gigantă gazoasă, cea mai mare planetă din Sistemul Solar, mai voluminoasă și mai masivă decât toate celelalte planete luate la un loc; a cincea planetă de la Soare (după Mercur, Venus, Terra și Marte).

Kaus Australis

steaua ε Sagitarii.

Kochab

Vd. supra: Beta Ursae Minoris (steaua β Ursae Minor).

Leonide

un roi de meteori care se poate observa, în general, în jurul datei de 17 noiembrie. Corpul părinte este cometa Tempel-Tuttle. Radiantul Leonidelor se află în constelația Leul. Vd. infra.

Leul (în latină, Leo)

constelație de pe ecliptică, traversată de Soare, între 10 august și 16 septembrie. Simbolul ei zodiacal este Leo.svg (Unicode: ♌).

Lira

constelație mică situată în emisfera boreală.

Lobul lui Roche

o regiune a spațiului din jurul unei stele, componentă a unui sistem binar, în cadrul căreia materialul orbitant este legat gravitațional de această stea.

Luceafărul

denumire populară a planetei Venus.

Lupul

constelație din emisfera sudică, situată pe Calea Lactee, între constelațiile Scorpionul și Centaurul.

Lyride

importantă ploaie de meteori activă între 16 aprilie și 26 aprilie, în fiecare an. Are radiantul în constelația Lyra / Lira (vd. supra), corpul părinte fiind cometa C/1861 G1 (Thatcher).

Maratonul Messier

competiție între astronomi (mai ales amatori). Scopul este observarea, într-o singură noapte, a unui număr cât mai mare din cele 110 obiecte recenzate în Catalogul Messier, cu ajutorul unui telescop sau al unei lunete astronomice (fără folosirea unor softuri informatice).

Marele Magnet sau Marele Atractor

o anomalie gravitațională situată în spațiul intergalactic, la o distanță de aproximativ 65 de Megaparseci sau 250 de milioane de ani-lumină, în constelația Echerul.

Marele Nor al lui Magellan

galaxie pitică din Grupul Local, situată în constelațiile Peștele de Aur și Platoul. Este un satelit al Căii Lactee.

Marele Vid

Vd. infra: Vidul din Boarul.

Marte

a patra planetă de la Soare, în ordine crescătoare, și a doua ca masă, tot în ordine crescătoare, din cele opt planete ale Sistemului Solar; una din cele patru planete telurice, alături de Mercur, Venus și Pământ.

Mercur

planeta cea mai aproape de Soare și cea mai puțin masivă din Sistemul Solar; una dintre cele patru planete telurice, alături de Marte, Venus și Pământ.

Messier 45 / M 45

Vd. infra: Pleiadele.

Micul Nor al lui Magellan

galaxie pitică din Grupul Local, situată în constelația Tucanul. Satelit al Căii Lactee, este o galaxie neregulată înrudită cu o galaxie spira|lă magellanică a cărei bară este vizibilă, însă al cărei braț spiral este foarte dispersat.

Minimul lui Maunder

epocă situată aproximativ între anii 1645 și 1715, în timpul căreia numărul de pete solare a fost, în mod semnificativ, mai slab decât azi. Această epocă este corespunzătoare mijlocului unei perioade denumite mica eră glaciară, în care climatul terestru era destul de friguros, cel puțin în Europa, în America de Nord, în Africa de Nord și în China.

Mizar

(ζ Ursae Majoris) sistem cvadruplu de stele din Ursa Mare, aflat la circa 80 ani lumină de Soare și care, aparent, se află în apropierea lui Alcor, cele două sisteme formând o stea dublă optică.

Mânzul

vezi Calul mic.

NGC 1432/35

Vd. infra: Pleiadele.

Nadir

punctul de pe sfera cerească reprezentativ al direcției verticale descendente, adică punctul de pe sfera cerească aflat chiar dedesubtul observatorului. Este opusul Zenitului.

Nebuloasa Cap de Cal

cunoscută oficial sub numele de Barnard 33 (IC 434 desemneză nebuloasa de emisie din ultimul plan), este o nebuloasă obscură din constelația Orion. Este situată chiar sub Alnitak (ζ Ori), steaua cea mai la est a Centurii lui Orion.

Nebuloasa Orion

cunoscută ca M42 sau NGC 1976, este un nor difuz care strălucește în emisie și în reflexie, în centrul constelației cu același nume.

Neptun

cea de-a opta planetă a Sistemului Solar, situată la o distanță medie de 4,4967 miliarde km de Soare și circa 4,347 miliarde km de Pământ.

Norul Interstelar Local

nor interstelar, în care se deplasează Sistemul Solar. Măsoară circa 30 de ani-lumină.

Norul lui Oort

vastă mulțime sferică ipotetică de corpuri situată aproximativ de la 20.000 - 30.000 de unități astronomice până la peste 100.000 ua, cu mult dincolo de orbitele planetelor cunoscute și Centura Kuiper.

Numărul Wolf (cunoscut și ca Numărul Zürich)

metodă de determinare a numărului de pete solare și a grupurilor de pete solare de pe suprafața Soarelui.

Nunki

steaua σ Sagitarii.

Ochiul-Taurului

unul din numele celei mai strălucitoare stele, din constelația Taurului, Alpha Tauri, Aldebaran.

Omul cu Șarpele

Vd. infra: Ophiuchus.

Orbita joasă a Pământului sau Orbita terestră joasă

zonă a orbitei terestre, situată între atmosferă și centura lui Van Allen.

Orion

cunoscută și drept Vânătorul, este o constelație în emisfera nordică.

Parker (sondă spațială)

Sonda solară Parker (în engleză Parker Solar Probe, abreaviat PSP) este un observator solar spațial dezvoltat de NASA, a cărui lansare a avut loc la 12 august 2018. Obiectivul misiunii este studierea coroanei solare.

Parsec (simbol: pc)

unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 UA se vede sub unghiul de 1" sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1".

Pegas

constelație din emisfera nordică, situată la sud de constelația Andromeda, la nord de constelația Peștii și la nord-vest de constelația Vărsătorul. Este a șaptea constelație de pe cer, ca întindere.

Perseide

ploaie de meteori al cărei corp părinte este cometa Swift-Tuttle. Radiantul Perseidelor se află în constelația Perseu. Vd. infra.

Perseu

constelație din emisfera nordică, relativ întinsă, care posedă multe stele strălucitoare, dintre care o stea variabilă, Algol (β Persei); denumire populară: Barda.

Pi Puppide

ploaie de meteori al cărei radiant este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, însă doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a corpului părinte, cometa periodică 26P/Grigg-Skjellerup.

Planeta Nouă

o ipotetică planetă gigantă, cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar.

Pleiadele (denumit și Messier 45 / M 45 precum și NGC 1432/35)

roi deschis de stele care face parte din constelația Taurul. Vd. infra.

Pluto (134340 Pluto)

planetă pitică, cea mai voluminoasă cunoscută din Sistemul Solar și a doua cea mai masivă după Eris. Deseori este denumită Pluton.

Polaris

steaua cea mai strălucitoare din constelația Ursa Mică, cunoscută prin faptul că indică direcția polului ceresc, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. Este cunoscută și sub denumirea de Alpha Ursae Minoris.

Pollux (Beta Geminorum, β Gem / β Geminorum)

steaua cea mai strălucitoare din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Pollux este și prima stea vizibilă cu ochiul liberă cunoscută că posedă o exoplanetă pe orbită.

Proxima Centauri

pitică roșie cunoscută ca fiind cea mai apropiată stea de Sistemul nostru Solar, la 4,23 de ani-lumină de Terra, în constelația Centaurul. Vd. supra: Alpha Centauri C.

Pământ

planetă a Sistemului Solar, a treia de la Soare și a cincea cea mai mare, ca talie și masă, din acest sistem planetar, fiind cea mai masivă dintre planetele telurice. Altă denumire: Terra.

Părul Berenicei (în latină, Coma Berenices)

constelație puțin luminoasă care se află chiar la est de constelația Leul.

Ramura gigant asimptotică

regiune a diagramei Hertzsprung-Russell ocupată de stele de masă mică până la medie.

Raza Schwarzschild

raza orizontului unei găuri negre Schwarzschild, care este o gaură neagră ale cărei sarcină electrică și moment cinetic sunt nule.

Rigel (β Orionis)

cea mai strălucitoare stea din constelația Orion și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer cu magnitudine vizuală de 0,12.

Sabia lui Orion

asterism în constelația Orion, compus din trei stele (42 Orionis, Theta Orionis și Iota Orionis), sub proeminentul asterism, centura lui Orion.

Sabik

steaua η Ophiuchi.

Sagittarius

vezi Săgetătorul.

Saturn

a șasea planetă a Sistemului Solar, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare și a doua, după Jupiter, ca talie. Este o gigantă gazoasă, alături de Jupiter, Uranus și Neptun.

Scorpionul (în latină Scorpio)

constelație zodiacală traversată de Soare din 20 noiembrie până în 29 noiembrie. Este situată între constelațiile Balanța la vest și Ophiuchus la est. Aparține emisferei cerești sudice, iar cea mai mare parte a sa se află sub ecliptică. Scorpionul era una dintre cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu. Simbolul constelației este Scorpio.svg (unicode ♏).

Scutul

constelație mică, în apropierea ecuatorului ceresc; uneori este denumită Scutul lui Sobieski, în onoarea regelui polon. Denumirea latină este Scutum.

Scutul lui Sobieski

Vd. supra: Scutul.

Scutum

Vd. supra: Scutul.

Shoemaker-Levy 9 (oficial D/1993 F2, iar abreviat SL9)

cometă care s-a dislocat la apropierea sa de planeta Jupiter, apoi a intrat în coliziune cu aceasta, în luna iulie 1994.

Sistemul Solar

sistemul nostru planetar, compus dintr-o stea, Soarele, și obiectele cerești definite care gravitează în jurul lui: cele opt planete confirmate și cei 175 de sateliți naturali, cele cinci planete pitice și miliardele de mici corpuri cerești (marea majoritate asteroizi și alte planete minore, cometele, praful interplanetar etc.) Sistemul Solar face parte din galaxia denumită Calea Lactee și este situat la 8 kpc de centrul galactic.

Sloan Digital Sky Survey (abreviat: SDSS)

program de cercetare și de supraveghere a obiectelor cerești care folosește un telescop optic situat la Observatorul Apache Point.

Soare

astrul central al sistemului nostru planetar, care face parte din categoria stelelor, în jurul căruia gravitează planetele, asteroizii, cometele.

Solar Orbiter (SOLO)

satelit de observare a Soarelui, dezvoltat de Agenția Spațială Europeană (ESA) cu participarea NASA, care va fi lansat în 2020 și-și va începe observațiile în 2023.

Săgetătorul

constelație din Emisfera australă (și semn zodiacal cu simbolul Sagittarius.svg) compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber, având stelele Kaus Australis și Nunki; denumire latină: Sagittarius, denumire populară: Arcașul.

Taurul (în latină: Taurus)

constelație din emisfera cerească nordică, tăiată de planul eclipticii; face parte din constelațiile zodiacale, simbolul său fiind capul stilizat al unui taur Taurus.svg (Unicode ♉).

Tellus

Vezi mai sus: Pământ.

Terra

Vezi mai sus: Pământ.

Ulysses

sondă spațială dezvoltată conjunct de NASA și de Agenția Spațială Europeană care avea drept obiectiv studiul in situ al regiunilor vecine Soarelui (heliosfera) de la ecuator la cei doi poli pe durata unui ciclu solar. Lansată în 1990, misiunea, prelungită în două rânduri, s-a încheiat în 2009.

Uniunea Astronomică Internațională (abreviat: UAI)

asociație internațională neguvernamentală care grupează astronomi profesioniști, pornind de la nivelul de doctorat, activi în cercetarea profesionistă și în educația astronomică.

Univers

mulțimea a tot ce există, condusă de un anumit număr de legi.

Universul observabil

totalitatea materiei (galaxii și alte obiecte cosmice) ce pot fi observate de pe Pământ în momentul de față.

Uranometria

titlul scurt al atlasului constelațiilor realizat de astronomul german Johann Bayer, publicat în 1603, la Augsburg, de Christophorus Mangus. Titlul complet al lucrării este: în latină Uranometria: omnium asterismorum continens schemata, nova methodo delineata, aereis laminis expressa (în română „Uranometria, conținând hărțile tuturor constelațiilor, desenate potrivit unei noi tehnici și gravate pe plăci de cupru”).

Uranus

a șaptea planetă a Sistemului Solar, aflată între Saturn și Neptun.

Ursa Mare

constelație circumpolară, formată, în principal, din 7 stele mai strălucitoare, printre care și sistemul Alcor și Mizar; denumire populară: Carul Mare.

Ursa Mică

constelație circumpolară, care cuprinde Steaua Polară / Polaris; denumire populară: Carul Mic.

Urside

ploaie de meteori vizibilă pe cerul nocturn, al cărei radiant se află în apropierea stelei Beta Ursae Minoris / Kochab, din constelația Ursa Mică. Este izvorâtă din urmele trecerii cometei 8P/Tuttle și este observabilă, în fiecare an, între 17 și 26 decembrie.

Vega

steaua α Lyrae, de magnitudine 0,03.

Venus

a doua planetă de la Soare, a șasea ca masă și ca mărime, una din cele patru planete telurice din Sistemul Solar. alături de Mercur, Terra și Marte.

Vidul din Boarul

regiune sferoidă din spațiul intergalactic, de foarte mare dimensiune, care conține foarte puține galaxii, situată în constelația Boarul. Centrul său se situează aproximativ la 14h 50m ascensie dreaptă și la 46° declinație. Este cunoscut și sub denumirea de Marele Vid.

Vizitiul (în latină: Auriga)

constelație boreală a cărei cea mai luminoasă stea este Capella.

Vânătorul

denumire populară a constelației Orion.

Văcarul

denumire populară a constelației Boarul.

Vărsătorul

constelație zodiacală parcursă de Soare în a doua jumătate a lunii februarie și începutul lunii martie. Denumirea latină a constelației este Aquarius.

Wollaston, prismă

prismă birefrigerentă folosită la unele sextante pentru observații nocturne; are proprietatea de a dubla imaginea astrului, iar pentru a determina o înălțime este suficient a aduce orizontul între cele două imagini.

aberație

unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un corp ceresc de pe Pământ, ca urmare a mișcării Pământului în jurul Soarelui și a caracterului finit al vitezei luminii.

aberație anuală

unghiul dintre direcția adevărată spre un astru și direcția aparentă sub care se vede astrul din cauza mișcării observatorului, împreună cu Pământul, în jurul Soarelui; din acest motiv stelele par deviate în sensul de deplasare al Pământului pe orbita acestuia.

ablațiune (sau ablație)

fenomen prin care un corp ce străbate cu viteză atmosfera terestră pierde din substanță ca urmare a încălzirii prin frecare și vaporizării stratului superficial al acestuia.

absorbție atmosferică

fenomenul de absorbție selectivă a radiațiilor electromagnetice (solare, stelare etc.) care pătrund în atmosfera terestră, datorită unor constituenți gazoși ai săi.

accelerație aparentă

accelerație rezultantă imprimată unui vehicul spațial de către toate forțele care acționează asupra acestuia, cu excepția celor gravitaționale.

accelerație gravitațională

accelerație față de un astru a unui punct material din vecinătatea sa, aflat în cădere liberă.

acreție

fenomen de captare gravitațională a corpurilor cerești mai mici de către cele mai mari și prin care acestea din urmă își măresc masa.

actinometrie

știința care studiază fluxul de radiații solare ce ajung la suprafața Pământului, la diferite înălțimi și în diferite condiții.

activitate geomagnetică

variația cvasiperiodică a parametrilor câmpului geomagnetic, sub influența activității solare (vezi și furtună geomagnetică).

activitate solară

perturbații pe suprafața Soarelui, așa cum sunt erupțiile și petele solare; au caracter cvasiciclic, cu o periodicitate de circa 11,5 ani între maxime; vezi și ciclu solar.

adâncime optică

vezi grosime optică.

aer

amestec de gaze alcătuind straturile inferioare ale atmosferei terestre.

aerolit

corp de piatră care cade pe Pământ din spațiul interplanetar (vezi și meteorit).

aeroreactor (motor ~)

motor cu reacție, în care jetul de gaze se compune în mare parte din aerul atmosferic, de unde este preluat comburantul.

aerozina-50

tip de carburant lichid destinat motoarelor de rachetă.

afeliu

punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete; vezi și apocentru.

airglow

Vd. infra: lumina cerului nocturn.

ajutaj (reactiv)

tub cu secțiune variabilă, care constituie partea finală a camerei de ardere a motorului unei rachete, în care căldura fluidului de lucru este transformată în energie cinetică.

albedo

mărime ce caracterizează puterea de reflexie a unui corp ceresc, exprimată prin raportul dintre fluxul luminos reflectat de acesta și fluxul primit.

alertă

semnal convențional internațional care indică fenomenele solare sau geofizice, în vederea unor observații comune.

aliniament

linie dreaptă care unește două stele.

almucantarat

cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor.

alpha

simbol (α) pentru steaua cea mai strălucitoare din orice constelație. Vezi mai jos.

altazimut

instrument astronomic pentru măsurarea azimutului și a înălțimii constelațiilor.

alunizare

vezi aselenizare.

amartizare

(despre astronave sau astronauți) intrare în contact cu suprafața planetei Marte, așezare, coborâre pe Marte; vezi și: aterizare, aselenizare, amerizare.

amerizare

(despre nave cosmice) intrare (prin coborâre) în contact cu apa pe suprafața căreia alunecă până la oprire; vezi și: aterizare, aselenizare, amartizare.

amerizor

dispozitiv al unei nave cosmice, care permite amerizarea acesteia.

amplitudine (astronomie)

mărime a arcului de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune, în mod efectiv.

amurg

perioadă a zilei care urmează după apusul Soarelui și ține până la venirea nopții (instalarea întunericului), înserare, vezi și crepuscul;

an

perioadă de timp necesară Pământului pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui.

an anomalistic

durata dintre două treceri succesive ale Pământului la periheliu.

an besselian

intervalul de timp dintre doi ani tropici măsurați dintr-un punct în care ascensia dreaptă a Soarelui este de 280 de grade.

an bisect

un an care numără 366 de zile în loc de 365 de zile pentru anii obișnuiți. Ziua suplimentară, 29 februarie, este plasată după ultima zi a lunii care numără, de obicei, 28 de zile, în calendarul gregorian. Cu excepția cazurilor particulare, anii sunt bisecți la fiecare patru ani.

an calendaristic

an de 365 de zile, socotit de la 1 ianuarie la 31 decembrie; vezi și calendar

an iulian

unitate de timp definită ca fiind exact egală cu 365,25 de zile, sau 31.557.600 de secunde.

an sideral

intervalul de timp în care Pământul efectuează o revoluție completă pe orbită într-un sistem de referință fix.

an tropic (sau an echinocțial sau an solar)

timpul necesar Pământului pentru a se roti în jurul Soarelui într-un reper de rotație legat de linia echinocțiului, punctul vernal.

an-lumină

unitate măsură a lungimii, folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de un foton, sau mai simplu, de lumină, în vid, într-un an iulian, adică circa 9.461 de miliarde de kilometri. Simbolul este a.l. (uneori a-l.)

anacustică, zonă ~

spațiu cosmic (începând la peste 160 km înălțime de la suprafața Pământului) în care propagarea undelor sonore nu mai este posibilă.

anomalie adevărată

unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect, măsurat în focarul elipsei (punctul în jurul căruia orbitează corpul).

anomalie excentrică

(notată, în general cu E) este unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect pe orbită, proiectată pe cercul exînscris perpendicular pe axa majoră a elipsei, măsurat la centrul acesteia.

anomalie medie

o măsură a timpului, specifică unui corp de pe orbită, care este egală cu un multiplu de 2π radiani la (și doar la) periapsidă. Vd. infra.

antapex

punct pe cer, diametral opus apexului. Vd. infra: apex solar.

antecedență

mers al planetelor, retrograd în aparență, de la răsărit la apus.

antelie

pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui, la aceeași înălțime. Vd infra: antiselenă.

antiselenă

pată luminoasă, asemănătoare anteliei, care se formează pe cer în raport cu Luna.

apex solar

numele dat unui punct de pe sfera cerească apropiată spre care se deplasează întregul Sistem Solar, în mișcarea proprie prin Galaxia Noastră. Această deplasare, pusă în evidență prin aplicarea efectului denumit Doppler-Fizeau, s-ar face cu o viteză aparentă de circa 19,4 km.s-1.

apocentru

punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă; vezi și afeliu.

apogalaxie

poziție corespunzătoare celei mai mari distanțe față de galaxia noastră.

apogeu

(în opoziție cu perigeu) punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui astru, a unui satelit natural sau artificial.

apsidă

fiecare din cele două puncte extreme ale axei majore a orbitei a unui corp ceresc, pentru care distanța la corpul atractor, mai exact, la centrul de masă al celor două corpuri (vezi și linia apsidelor), este:

apus

trecerea unui astru cu centrul său prin orizont după culminație.

apus adevărat

apus care are loc la trecerea astrului cu centrul său prin orizontul adevărat.

apus aparent

apus la care centrul astrului trece prin orizontul vizibil și care se produce în urma apusului adevărat din cauza refracției atmosferei.

argumentul periastrului

unghiul dintre direcția nodului ascendent și cea a periastrului orbitei unui corp ceresc.

arheoastronomie, denumită și paleoastronomie

disciplină care se ocupă cu studiul datelor astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.

ascendență

înălțare a unui astru deasupra orizontului.

ascensie dreaptă

(simbol α „alpha”) una din coordonatele astronomice ecuatoriale, care reprezintă proiecția pe sfera cerească a meridianelor terestre.

aselenizare

(despre astronave sau astronauți) intrare în contact cu suprafața Lunii, așezare, coborâre pe Lună; vezi și aterizare, amartizare (sinonim: alunizare).

asfințit

momentul dispariției unui astru (în special Soarele) la orizont.

asistență gravitațională

în astrodinamică și în ingineria aerospațială, folosirea mișcării relative și a gravitației unei planete sau alt corp ceresc pentru a modifica direcția și viteza unei nave spațiale pentru a economisi carburant.

asociație de stele

grupare în descompunere de zeci de stele, cu origine comună, care se răspîndesc treptat în Univers.

aspect

diferitele poziții ale Soarelui, ale planetelor și sateliților, așa cum apar văzute de pe Pământ.

asteroid

(altă denumire: planetoid) denumire generică pentru corpurile cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii și nu sunt comete; sunt situate în general între Marte și Jupiter; exemple: Adonis, Apollo, Ceres, Eros, Hermes, Icar, Iunona, Vesta.

asteroid troian

vezi troian (asteroid).

asteroid troian al Pământului

asteroid a cărui orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu aceea a Pământului și care este situat în preajma unuia din punctele stabile Lagrange, L4 sau L5, ale perechii Soare-Pământ, adică este situat la circa 60° în fața sau în urma Pământului.

asteroid troian al lui Jupiter

asteroid care folosește orbita heliocentrică a lui Jupiter, fiind plasat în preajma punctelor Lagrange L4 sau L5 ale perechii Soare-Jupiter, adică sunt situate cu 60° în fața sau în urma planetei Jupiter.

astrarium

instrument obținut prin modelarea Sistemului Solar, compus dintr-un ceas astronomic și un planetarium, pus la punct între 1348 și 1364 de către Giovanni Dondi.

astrobiologie

știință care se ocupă cu studiul vieții de pe alte planete; sinonim: exobiologie.

astrobotanică

știință care se ocupă cu studiul vieții plantelor de pe alte planete.

astrochimie

studiul elementelor chimice detectate în spațiul îndepărtat, de obicei în norii de gaz molecular.

astroclimat

totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice cu instrumente optice perfecționate.

astroclub

club în care se studiază astronomia.

astrodinamică (sau mecanică spațială)

este o ramură a mecanicii cerești care are ca scop să prevadă traiectoriile obiectelor spațiale, cum sunt rachetele sau navele spațiale, inclusiv manevrele orbitale, schimbările planului orbitei și transferurile interplanetare.

astrodrom

teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; stație de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; sinonim: cosmodrom.

astrofizician

apecialist în astrofizică.

astrofizică

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul structurii și al compoziției corpurilor cerești și materiei interstelare, al proceselor din interiorul aștrilor, al interacțiunilor dintre ei etc.

astrofotografie

parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor.

astrofotometrie

ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești; sinonim: fotometrie astronomică.

astrofotometru

aparat folosit în astrofotometrie.

astrogeologie

geologie a aștrilor.

astrognozie

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul aștrilor și al constelațiilor, cu denumirea și pozițiile lor reciproce.

astrograf

lunetă astronomică, folosită pentru determinarea poziției aștrilor prin fotografiere; aparat cu care se fotografiază spectrele aștrilor.

astrografie

ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor.

astrometeorologie

studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.

astrometrie

ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc.

astrometrist

specialist în astrometrie.

astrometru

aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de luminozitate a aștrilor.

astronaut

persoană cu pregătire tehnică, științifică, medicală, psihologică etc. specială, care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; sinonim: cosmonaut.

astronautică

știință care se ocupă cu studiul mijloacelor și al posibilităților de zbor în spațiul cosmic (ale cărei baze teoretice au fost puse de Goddard, Țiolkovski și Oberth); sinonim: cosmonautică.

astronavigație

controlul și navigația vehiculelor spațiale; sinonim: navigație spațială.

astronavă

navă destinată zborului în spațiul cosmic; alte denumiri: cosmonavă, navă cosmică, navă spațială.

astronim

nume propriu de corpuri cerești.

astronom

persoană specializată în astronomie.

astronomic

relativ la astronomie.

astronomie

știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al legilor mișcării lor, al evoluției, structurii și al compoziției lor, precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului.

astronomie de amatori

o activitate de loisir care constă în observarea unor obiecte de pe cerul diurn și nocturn situate în afara globului terestru.

astronomie extragalactică

ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești care nu aparțin Galaxiei nostre (și deci toate obiectele care nu privesc astronomia galactică. Vd. infra).

astronomie fundamentală

parte a științei astronomiei care comportă mai multe ramuri de activitate sau discipline astronomice. Acestea sunt, în ordine: efemeridele, mecanica cerească asociată cu astronomia dinamică, astrometria, rotația Pământului, timpul și relativitatea generală.

astronomie galactică

ramură a astronomiei care studiază îndeosebi Galaxia noastră, Calea Lactee, formarea Căii Lactee, structura, componenții, dinamica și întinderea sa.

astronomie nautică

ramură a astronomiei, cu aplicare în navigația maritimă.

astronomie solară

ramură a astronomiei stelare care se ocupă cu studiul stelei noastre (Soarele).

astronomie stelară

ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor și cu evoluția acestora.

astronomie în infraroșu

ramură a astronomiei și a astrofizicii care se ocupă cu studierea obiectelor vizibile în radiația infraroșie.

astroscop

telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă.

astroscopie

examinare a bolții cerești.

astrospectrografie

ramură a astrofizicii care se ocupă cu studiul caracteristicilor spectrale ale corpurilor cerești.

astrospectroscopie

cercetare a spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora.

astru

corp luminos vizibil pe bolta cerească; stea sau planetă situată în cosmos; sinonim: corp ceresc.

atmosferă stelară

regiunea exterioară a unei stele, care este formată din: fotosferă, cromosferă, regiunea de tranziție și coroana stelară.

auroră

lumină roșie-portocalie produsă de Soare, dimineața, înainte de răsărit; zori.

axa lumii

prelungire a dreptei imaginare care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.

axă

dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc.

azimut

una dintre coordonatele astronomice orizontale, unghiul din planul orizontal între direcția unui obiect și o direcție de referință.

barigiroscop

instrument giroscopic care este folosit pentru a se pune în evidență mișcarea de rotație a Pământului.

bază de lansare

loc unde se află instalațiile necesare pentru pregătirea, lansarea și controlul zborului rachetelor.

bilanțul de radiație terestru

raportul dintre cantitățile de energie radiantă absorbită și cea emanată de suprafața terestră.

binoclu

dispozitiv optic binocular care mărește imaginea, destinat observării obiectelor aflate la distanță, constituit din două lunete simetrice montate în paralel. Binoclurile se dovedesc folositoare, în astronomia de amatori, pentru observarea obiectelor cerului profund (galaxii, nebuloase) mulțumită marelui lor câmp, vederii binoculare și luminozității lor. Formulele cu un grosisment mare sunt optime pentru observarea și descoperirea cometelor.

bioastronautică (sau biocosmonautică)

știință care se ocupă cu studiul reacțiilor diferitelor organisme, în special ale omului, în timpul zborurilor cosmice.

biocomplex

ansamblu de specii de organisme animale și vegetale instalate într-o navă spațială pentru cercetări în cosmos.

biosatelit

satelit cu organisme vii (bacterii, virusuri, animale) la bord, în scopuri experimentale.

bisextă

(în calendarul iulian) (ziua) care se adaugă la fiecare patru ani, după 28 februarie.

bolid

meteoroid de dimensiuni mari, ce străbate atmosfera terestră și se aprinde prin frecarea cu aerul; sinonim popular: stea căzătoare.

boltă cerească

emisferă aparentă pe care sunt proiectate corpurile cerești vizibile; altă denumire: firmament, vezi și: cer.

bradichinezie (sau bradikinezie)

fenomen caracteristic astronauților în timpul zborului cosmic din cauza imponderabilității.

braț telemanipulator

braț mecanic telecomandat care echipează o navă spațială, destinat să apuce și să deplaseze obiecte în raza sa de acțiune.

bulb galactic

partea centrală a galaxiilor spirale, situată în discul galactic și care înconjoară nucleul galactic. Este o zonă luminoasă și relativ densă populată în general de stele bătrâne, bogate în metale, dar uneori de stele tinere în formare.

cabină de pilotaj

parte a unei nave cosmice unde se află astronauții și se menține comanda navei; vezi și cabină spațială.

cabină spațială

compartiment etanșeizat al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului și se poate desprinde de restul vehiculului pentru a coborî pe un corp ceresc; sinonime: capsulă cosmică, capsulă spațială; vezi și cabină de pilotaj.

cabină-mamă

cabina principală dintr-o navă cosmică.

cadran solar

Vd. infra: ceas solar.

calendar

sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomene astronomice periodice (mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, a Lunii în jurul Pământului, respectiv mișcarea de rotație a Pământului), căruia îi este caracteristică durata anului; vezi și an calendaristic.

calendar lunar

calendar reglat după fazele Lunii. O lună, într-un astfel de calendar, reprezintă o lunație.

calendar luni-solar

fondat atât pe ciclul anual al Soarelui cât și pe ciclul regulat al fazelor Lunii.

calendar solar

calendar ale cărui date indică poziția Pământului în revoluția sa în jurul Soarelui.

calendarul chinezesc

calendar luni-solar în care lunile sunt luni lunare, adică prima zi a fiecărei luni corespunde unei Luni noi, iar a 15-a zi corespunde unei Luni pline.

calendarul ebraic

calendar luni-solar folosit în religia iudaică.

calendarul gregorian

calendar solar conceput la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a corecta deriva seculară a calendarului iulian, în uz în vremea aceea.

calendarul iulian

calendar solar creat de Iulius Caesar, în 46 î.Hr., pentru a înlocui calendarul roman republican. Vd. infra.

calendarul musulman

calendar lunar sinodic, fondat pe un an de 12 luni lunare de câte 29 sau 30 de zile fiecare.

calendarul roman

termenul desemnează mulțimea calendarelor utilizate de către romani până la introducerea în uz a calendarului iulian, în 45 î.Hr. Anii sunt exprimați în ani AUC (ab Urbe condita), socotiți începând de la fondarea Romei, în 753 î.Hr.

cameră de simulare spațială

incintă care permite simularea condițiilor mediului spațial.

cameră panoramică basculantă cu iluminare

cameră color plasată în așa fel încât să ofere o vedere de ansamblu a bazei mobile.

campanie de lansare

perioada de la pregătirea pe baza de lansare a sarcinii utile și a vehiculului său de lansare până la sfârșitul oricărei operațiuni care o privește.

caniculă

perioadă cuprinsă între 22 iulie și 23 august, când steaua Sirius (din constelația Câinele Mare) răsare și apune odată cu Soarele.

capsulă cosmică sau capsulă spațială

vezi: cabină spațială.

capul-balaurului

o parte a constelației Balaurului.

catalog astronomic

bază de date științifică tabulată care recenzează date diferite privitoare la unul sau la mai multe tipuri de obiecte astronomice, în mare parte situate dincolo de Sistemul Solar.

catalog stelar

registru în care sunt indicate pozițiile, strălucirile și spectrele stelelor mai importante.

ceas astronomic

ceas care afișează ora, minutul și secunda precum și informații relative la astronomie.

ceas solar

instrument fix care indică timpul solar prin deplasarea umbrei unui obiect de formă variabilă, pe suprafața unui cadran.

cefeidă

stea variabilă, gigantă sau supergigantă galbenă, a cărei strălucire variază de la 0,1 la 2 magnitudini, într-o perioadă cuprinsă între 1 și 135 de zile, al cărei prototip, devenit standard, este steaua δ din constelația Cefeu.

celostat

aparat care urmărește un astru în timpul mișcării sale diurne, transmițând imaginea acestuia cu ajutorul unui sistem de oglinzi, tot timpul în aceeași direcție.

centauri

mici corpuri cerești înghețate, care orbitează în jurul Soarelui, între Jupiter și Neptun.

centrifugă

instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.

centroid

punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești aflate în vecinătatea lui.

cer

parte a spațiului vizibil la suprafața unui corp ceresc, care are o formă aparent emisferică; vezi și boltă cerească.

cerc azimutal

instrument pentru măsurători de unghiuri orizontale, având un cerc orizontal de diametru mult mai mare decât al teodolitului.

cerc diurn

cerc descris de aștri în mișcarea aparentă a acestora, zilnică, în jurul Pământului.

cerc paralel

cerc al sferei terestre sau al sferei cerești al cărui plan este paralel cu planul ecuatorului.

ceresc

care se află pe cer; care tine de bolta cerului, care se referă la bolta cerului; sinonim: celest.

ciclu

perioadă continuă de timp în care unele fenomene astronomice revin în aceeași ordine; exemple: ciclul solar, ciclul lunar, ciclul anual.

ciclu Meton (sau metonian)

vezi ciclu lunar.

ciclu anual

perioadă de un an în care Pământul face o rotație completă în jurul Soarelui.

ciclu lunar

perioadă de circa 19 ani care aduce aceleași faze de Lună în aceeași ordine; alte denumiri: ciclu Meton, ciclu metonian.

ciclu undecenal

perioadă de circa 11 ani care se observă în desfășurarea fenomenelor solare și terestre.

ciclurile lui Milankovici

modificări periodice ale geometriei Soare-Pământ: precesia echinocțiilor, înclinarea axei de rotație a Pământului și excentricitatea orbitală.

circ lunar

vezi crater lunar.

circumlunar

(despre nave cosmice) care înconjoară Luna; sinonime: perilunar, circumselenar.

circumorbital

care se află, se petrece pe o orbită; periorbital.

circumpolar

(despre aștri) care este apropiat de Steaua Polară, care, în mișcarea diurnă, nu coboară sub orizont; sinonim: peripolar.

circumselenar

vezi circumlunar.

circumsolar

care se află, se petrece în jurul Soarelui.

circumstelar

care se află, se petrece în jurul unei stele.

circumterestru

care se află în jurul Pământului; care înconjoară globul terestru; periterestru.

coadă a unei comete

formațiune compusă din gaze și praf, uneori din ioni și electroni, și apare, de obicei, în direcția opusă Soarelui.

coamă (a unei comete)

gaze și praf care se degajă în jurul nucleului unei comete, la apropierea de Soare.

combinezon spațial

îmbrăcăminte presurizată ermetic pe care astronauții trebuie să o poarte, pentru securitate, în anumite nave spațiale sau pentru asigurarea supraviețuirii lor în timpul ieșirilor extravehiculare.

comburant

substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție ale rachetelor, care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor.

cometă

(cu simbolul astronomic Simbol astronomic al unei comete.) este, în astronomie, un mic corp ceresc, de aparență nebuloasă, constituit dintr-un nucleu din gheață, pulberi și roci, pe orbită, în jurul unei stele. Cel mai adesea este vorba despre steaua Sistemului nostru Solar, Soarele.

cometă periodică

cometă care a fost observată la mai mult decât un periheliu și / sau care are o perioadă mai scurtă de 200 de ani.

cometă pierdută

cometă care a dispărut la ultima trecere a sa la periheliu.

cometă stinsă sau cometă degazată

cometă care și-a pierdut majoritatea elementelor volatile devenind astfel un asteroid.

condiția "fără limită"

concepția că Universul este finit, dar nu are limită (în timpul imaginar).

conjuncție

Două corpuri cerești se află în conjuncție dacă, văzute de pe al treilea (în general Pământul), apar foarte aproape unul de celălalt, pe bolta cerească.

constanta cosmologică

un aparat matematic utilizat de Einstein pentru a da spațiu-timpului o tendință intrinsecă de expansiune.

constantă solară

cantitatea de energie solară pe care o ar primi o suprafață de 1 m2, situată la o distanță de 1 ua (distanța medie dintre Pământ și Soare), expusă perpendicular pe razele Soarelui, în absența atmosferei.

constelație

mulțime de stele ale căror proiecții pe bolta cerească sunt suficient de aproape pentru ca o civilizație să le lege prin linii imaginare, pentru a forma o formă oarecare. O constelație este, în general, mai complexă decât un asterism, care poate reprezenta o parte dintr-o constelație sau să aparțină mai multor constelații.

contracție gravitațională

reducerea volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.

coordonate astronomice

sisteme de coordonate sferice folosite pentru determinarea poziției stelelor sau a altor obiecte astronomice.

coordonate astronomice ecuatoriale

coordonate astronomice având la bază planul ecuatorului Pământului.

coordonate astronomice orizontale

coordonate astronomice având la bază planul orizontal al observatorului.

coordonate galactice

sistem de reperaj pe sfera cerească, adaptat la obiectele situate în Galaxia noastră, fără să fie situate în vecinătatea apropiată Soarelui.

coroană solară

parte a atmosferei Soarelui situată dincolo de cromosferă și care se întinde pe mai multe milioane de kilometri, diluându-se în spațiu.

cosmodrom

vezi astrodrom.

cosmogonic

relativ la cosmogonia mitică sau la cosmogonia științifică.

cosmogonie mitică

povestire mitică a formării Universului și, adesea, despre emergența societăților;

cosmogonie științifică

știință a formării obiectelor cerești (planete, stele, galaxii etc.).

cosmolog

specialist în cosmologie.

cosmologic

relativ la cosmologie.

cosmologie

studiul Universului ca un întreg.

cosmonaut

vezi astronaut.

cosmonautică

vezi astronautică.

cosmonavă

vezi astronavă.

crater lunar

adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; altă denumire: circ lunar.

curbă de lumină

grafic al evoluției luminozității unui obiect astronomic în funcție de timp.

cvadrant

vechi instrument de măsură a unghiurilor, a cărui plajă este de 90°, ceea ce reprezintă întinderea unui sfert de cerc, sau quadrant / cvadrant, de unde numele său de astăzi. Instrumentul permitea măsurarea înălțimii unui obiect vizat.

câmp gravitațional

câmp repartizat în spațiu și datorat prezenței unei mase susceptibile să exercite o influență gravitațională asupra oricărui corp prezent în imediata sa proximitate sau nu.

damocloid

asteroid care posedă o orbită cu perioadă lungă și excentricitate mare, dar care nu prezintă vreo activitate cometară (coamă sau / și coadă).

declinație

(simbol δ „delta”) una din coordonatele astronomice ecuatoriale, care reprezintă unghiul cuprins între direcția spre obiect și planul ecuatorial ceresc. Valoarea unghiului este pozitivă pentru poziții aflate la nord de ecuatorul ceresc și negativă pentru poziții aflate la sud.

deplasare spre roșu

fenomen optic (datorat efectului Doppler) de deplasare a liniilor spectrale din spectrul nebuloaselor aflate în afara Galaxiei noastre în direcția lungimilor de undă mai mari.