Glosar — telescop.md

Maratonul Messier

competiție între astronomi (mai ales amatori). Scopul este observarea, într-o singură noapte, a unui număr cât mai mare din cele 110 obiecte recenzate în Catalogul Messier, cu ajutorul unui telescop sau al unei lunete astronomice (fără folosirea unor softuri informatice).

Marele Magnet sau Marele Atractor

o anomalie gravitațională situată în spațiul intergalactic, la o distanță de aproximativ 65 de Megaparseci sau 250 de milioane de ani-lumină, în constelația Echerul.

Marele Nor al lui Magellan

galaxie pitică din Grupul Local, situată în constelațiile Peștele de Aur și Platoul. Este un satelit al Căii Lactee.

Marele Vid

Vd. infra: Vidul din Boarul.

Marte

a patra planetă de la Soare, în ordine crescătoare, și a doua ca masă, tot în ordine crescătoare, din cele opt planete ale Sistemului Solar; una din cele patru planete telurice, alături de Mercur, Venus și Pământ.

Mercur

planeta cea mai aproape de Soare și cea mai puțin masivă din Sistemul Solar; una dintre cele patru planete telurice, alături de Marte, Venus și Pământ.

Messier 45 / M 45

Vd. infra: Pleiadele.

Micul Nor al lui Magellan

galaxie pitică din Grupul Local, situată în constelația Tucanul. Satelit al Căii Lactee, este o galaxie neregulată înrudită cu o galaxie spira|lă magellanică a cărei bară este vizibilă, însă al cărei braț spiral este foarte dispersat.

Minimul lui Maunder

epocă situată aproximativ între anii 1645 și 1715, în timpul căreia numărul de pete solare a fost, în mod semnificativ, mai slab decât azi. Această epocă este corespunzătoare mijlocului unei perioade denumite mica eră glaciară, în care climatul terestru era destul de friguros, cel puțin în Europa, în America de Nord, în Africa de Nord și în China.

Mizar

(ζ Ursae Majoris) sistem cvadruplu de stele din Ursa Mare, aflat la circa 80 ani lumină de Soare și care, aparent, se află în apropierea lui Alcor, cele două sisteme formând o stea dublă optică.

Mânzul

vezi Calul mic.

magnitudine absolută (notată cu mag.abs.)

mărime egală cu magnitudinea aparentă a unui obiect dacă acesta ar fi situat la distanța standard de 10 parseci de Pământ.

magnitudine aparentă (notată cu m)

mărime care caracterizează strălucirea unui corp ceresc așa cum apare el unui observator uman.

masă terestră (sau masa Pământului)

(notată cu M⊕ sau MT) mărime fizică și unitate de masă utilizată în astronomie. Valoarea sa este estimată la 5,9736×1024 kg.

materia întunecată

o categorie ipotetică a materiei care nu poate fi observată în mod direct, deoarece, spre deosebire de materia cunoscută, nu ar emite radiații electromagnetice și s-ar manifesta numai prin efectele gravitaționale.

maximum solar

perioada cu cele mai multe activități solare în ciclul solar al stelei noastre.

mecanică cerească

termen care desemnează mișcarea obiectelor astronomice, precum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicii.

mecanică spațială

Vd. supra: astrodinamică.

mediu intergalactic (sau spațiu intergalactic)

aranjări ale materiei situate în afara galaxiilor.

mediu interstelar

materia care, într-o galaxie, umple spațiul dintre stele și se integrează în mediul intergalactic înconjurător. Este un amestec de gaze (ionizate, atomice și moleculare), de raze cosmice și praf.

meteorit

obiect solid de origine extraterestră care traversând atmosfera terestră nu și-a pierdut întrega masă și care atingând suprafața solidă nu s-a volatilizat în întregime la impactul cu această suprafață.

meteoroid

un mic corp din Sistemul Solar provenind din dezagregarea (în general parțială) a unui asteroid sau a nucleului unei comete. La contactul cu atmosfera (terestră), prin frecare cu aceasta, micile corpuri dau naștere fenomenului optic numit meteor — o dâră luminoasă denumită uneori „stea căzătoare”. Unele din micile corpuri nu ard complet până ajung pe suprafața terestră, resturile nearse fiind denumite meteoriți.

metoda aliniamentelor

trecere de la poziția unei constelații la aceea a celorlalte prin prelungiri de linii, pentru găsirea și recunoașterea poziției unei alte stele.

minimum solar

perioada cu cele mai puține activități solare în ciclul solar al stelei noastre.

mișcare aparentă

mișcarea aștrilor pe sfera cerească, rezultat al compunerii mișcării astrului studiat și cea a Pământului.

mișcare progradă

Un corp ceresc are o mișcare progradă (sau directă), dacă efectuează o revoluție în jurul corpului său de referință, în sensul trigonometric, când sunt privite de la Polul Nord al planului de revoluție.

mișcare retrogradă

Un corp ceresc are o mișcare retrogradă, adică inversă mișcării prograde, dacă efectuează o revoluție în jurul corpului său de referință în sensul acelor ceasornicului, când sunt privite de la Polul Nord al planului de revoluție.

mișcarea de revoluție a Pământului

mișcare care se conjugă cu rotația Pământului și care poate fi definită, în primă aproximare, ca o mișcare de translație eliptică a Pământului în jurul Soarelui.

montură altazimutală sau montură azimutală

sistem mecanic care susține instrumentul astronomic și permite orientarea acestuia în mișcări paralele cu orizontul (azimutul) sau perpendicular pe acesta (înălțime).

montură ecuatorială

montură folosită pentru lunetele astronomice, telescoape și camere astronomice, care compensează rotația Pământului, având o singură axă de rotație, paralelă cu axa de rotație a Terrei.

motor cu reacție

motor în care forța de propulsie este obținută datorită evacuării unui flux de gaze (jet reactiv); poate fi de două feluri: motor aeroreactor și motor-rachetă.

motor ionic

motor care își produce forța de propulsie accelerând ioni la foarte mare viteză.

motor-rachetă

motor cu reacție folosit ca propulsie în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant, acesta din urmă fiind: oxigen lichid, acid azotic etc.